Raport științific

privind implementarea proiectului in perioada ianuarie – decembrie 2014

 

Seeing the Unseen. Landscape Archaeology on the Northern Frontier of the Roman Empire at Porolissvm (Romania) - PoroLIMES.

 

 

PN-II-PT-PCCA-2011-3-Tip 1-0924

Contract nr. 924/24.07.2012

Director Grant: Dr. Habil. Coriolan H. Oprean

 

 

            Rezumatul etapei:

                Coordonatorul proiectului (Institutul de Arheologie și Istoria Artei) și-a concentrat activitatea în scopul alcătuirii infrastructurii necesare finalizării temei: Realizarea unor analize geofizice non-distructive bazate pe predicții GIS, imagini stelitare precum și interpretarea acestor rezultate sub forma unor scheme cronologice ale sitului, dar și a unor hărți tematice.

                Partenerul 1 (Universitatea Babeș-Bolyai), a elaborat Reconstituire 3D a peisajului și a structurilor arheologice din zona studiată și realizarea unei baze de date integrate cuprinzând referințe spațiale prin intermediul colectivului de geografi, în vreme ce colectivul de biologi și zoologi au fost preocupați de identificarea biodiversității faunistice din zona Porolissum în timpul perioadei romane (Partea a II-a).

                Partenerul 2 (Institutul de Cercetări Biologice) a determinat plantele medicinale menționate ca atare în sursele antice, realizarea hărților distribuției vegetației actuale și a datelor palinologice calibrate, interpretarea dinamicii vegetației în zona studiată.

                Activitățile tuturor echipelor de cercetare implicate în cadrul acestui proiect au dus la bun sfârșit și în proporție de 100% obiectivele asumate în Planul de realizare a proiectului și programate a se desfășura în Etapa a III-a.

 

            Raport științific și tehnic

            Conform planului de realizare a proiectului asumat, în intervalul 1 ianuarie – 15 decembrie 2014 s-a derulat Etapa III – Reconstituirea peisajului antic și a impactului uman asupra acestuia în zona Porolissvm (A). În cadrul acesteia, au fost derulate activitățile planificate ale coordonatorului și ale partenerilor după cum urmează:

 

Coordonatorul Proiectului (Institutul de Arheologie și Istoria Artei Cluj-Napoca al Academiei Române)

Etapa III.1. – Reconstituirea peisajului antic al zonei din jurul Porolissvm-ului pe baza datelor complexe furnizate de toți membrii echipelor de cercetare implicate în acest proiect de cercetare

Obiectivul principal al etapei a constat în crearea premiselor indispensabile abordării metodologice moderne, globale necesare viziunii actuale din cadrul cercetării europene. În consecință, am efectuat o serie de activități de cercetare în teren bazate pe studiul documentelor anterioare dar și pe situația reală din teren. Au fost folosite cele mai moderne tehnici de investigație non-distructivă existente la momentul actual. Activitățile concrete au constat în:

a. Hărți tematice în format tipărit, digital și 3D;

b. Scheme cronologice ale structurilor arheologice identificate;

c. Hărți tematice pentru fiecare orizont cronologic definit;

Descrierea tehnică a activităților:

a-c. Hărți tematice în format tipărit, digital și 3D; Scheme cronologice ale structurilor arheologice identificate și Hărți tematice pentru fiecare orizont cronologic definit – Hărțile tematice amintite au fost realizate pe baza studiilor geofizice derulate de-a lungul proiectului, a perieghezelor în teren, dar și a studiului planurilor și hărților vechi. Metodele magnetice de investigare a subsolului sunt aplicate pe scară largă în arheologia internațională datorită răspunsului magnetic bun oferit de majoritatea siturilor arheologice. Particularitățile habitatului antropic din trecut au condus la creșterea gradului de magnetizare a solurilor prin accentuarea proporției locale de oxizi de fier, anumiți oxizi de fier fiind puternic magnetici. Siturile arheologice aflate în diferite stadii de degradare a structurilor conțin un procent semnificativ de artefacte (ceramică, cărămidă, țiglă, chirpici) sau structuri arse (cuptoare, vetre) care sunt intens magnetice. Nu în ultimul rând, urmele activităților metalurgice din trecut și obiectele din fier generează la rândul lor un răspuns magnetic important. Solurile afectate de activități antropice sunt în general mai afânate, mai răscolite, având, așadar o susceptibilitate magnetică crescută. Susceptibilitatea magnetică reprezintă măsura (mai mare sau mai mică) în care materialele sunt dispuse să fie influențate de câmpul magnetic terestru, adică să simuleze structura unui magnet cu doi poli de sens opus, aliniați pe aceeași direcție cu cei ai Pământului. Această proprietate a materialelor depinde în mod direct de textura acestora. Materialele cu textură granulară, în care elementele au o structură mai puțin rigidă sunt mai ușor influențabile de câmpul magnetic terestru. În condiții de temperatură crescută, textura internă a materialelor devine mai laxă, ceea ce conduce la accentuarea procesului de emulare a direcției polilor magnetici tereștri de către elementele componente, mult mai libere în aceste condiții de temperatură să-și schimbe direcția. Cu cât mai multe elemente dintr-un material sunt orientate în aceeași direcție (din punct de vedere magnetic) cu atât gradul de magnetizare al respectivului material va fi mai mare. În momentul scăderii bruște a temperaturii, textura materialului devine iarăși rigidă, elementele componente rămânând orientate în direcția câmpului magnetic terestru de la momentul răcirii (polii magnetici ai Pământului nu ocupă aceeași poziție în spațiu nici e parcursul unui an). De aceea, materialele arse sunt mai intens magnetice și pot uneori fi utilizate ca element de datare absolută în arheologie și geologie. Odată magnetizat, un material va influența la rândul său câmpul magnetic terestru. Deoarece intensitatea câmpului magnetic scade foarte repede în raport cu distanța, perturbațiile asupra câmpului magnetic terestru se vor manifesta în imediata apropiere a sursei de perturbație (denumită anomalie magnetică). În concluzie, solul corespunzător unui sit arheologic are potențialul de a se individualiza din punct de vedere magnetic de mediul ambiant. Echipamentele folosite cu predilecție în investigația magnetometrică a siturilor arheologice se bazează exact pe identificarea contrastelor magnetice existente între diferite zone investigate. Aceste echipamente nu înregistrează magnetismul structurilor din subsol ci gradul în care acestea perturbă local câmpul magnetic terestru. În siturile arheologice măsurăm, așadar, variația locală a câmpului magnetic terestru.

Metodele magnetice au fost aplicate cu succes în cercetarea arheologică atât în scopul caracterizării unor situri arheologice cunoscute cât și pentru identificare unor situri noi în regiuni neexplorate, iar în acest sens, noi zone au fost prospectate (marcate cu roșu în planul de mai sus). Principalul avantaj al acestei metode complet non distructive este eficiența, respectiv capacitatea de a acoperi suprafețe mari într-un timp relativ scurt, cu consum minim de resurse materiale, umane și de timp. Principalul dezavantaj al acestei metode îl constituie dificultatea evaluarea adâncimii structurilor detectate, în special în cazul utilizării echipamentelor de tip gradiometru care nu înregistrează câmpul magnetic terestru total ci doar valoarea gradientului magnetic vertical. Metoda dă rezultate proaste în siturile acoperite de deșeuri metalice. Concomitent cu aceste activități deja demarate începând cu anii trecuți s-a avut în vedere rafinarea anumitor informații deja obținute, precum și completarea cu prospecții generale a unor zone care rămăseseră neinvestigate.

 

 

Subsolul siturilor arheologice este caracterizat de aglomerarea, intercalarea și suprapunerea structurilor antropice, adesea degradate, păstrate parțial. Această situație conduce de multe ori la estomparea contrastului magnetic și la compunerea surselor de perturbație asupra câmpului magnetic terestru. Prin urmare, sursele antropice de perturbație locală a câmpului magnetic terestru nu pot fi ușor individualizate și localizate.

Pentru a contrabalansa aceste dificultăți se aplică ulterior, în etapa de prelucrare adatelor, diferiți algoritmi de prelucrare care fie pot corecta anumite greșeli de operare ori instrumentale, fie pot amplifica vizibilitatea structurilor arheologice.

Datele magnetometrice sunt prezentate sub forma unor hărți în care o scală de culori este calibrată a reprezenta variațiile locale de câmp magnetic terestru.

 

 

Metode de achiziție a datelor și echipamentele folosite

Investigațiile geofizice practicate în situl arheologic de la Porolissum au fost realizate prin metode magnetice, respectiv prin măsurarea gradientului vertical câmpului al magnetic terestru.

 

Alegerea acestor metode a fost determinată de semnalul magnetic foarte bun oferit de rocile vulcanice din zonă, ceea ce face ca toate structurile zidite să poată fi detectate și caracterizate cu bune rezultate prin intermediul magnetometriei, în condițiile unui bun randament de achiziție a datelor. Echipamentul de măsură folosit Bartington Grad 601-2 este un gradiometru cu 2 unități de măsură formate fiecare din câte 2 senzori fluxgate separați pe verticală la 1 m. Acesta a permis măsurarea gradientului componentei verticale a câmpului magnetic terestru, respectiv, a diferenței de valoare între datele citite separat de cei doi senzori (poziționați în pereche și orientați în direcții opuse) dispuși perpendicular pe sol. Acest tip de echipament oferă avantajul pentru arheologie al eliminării necesității utilizării unui senzor fix (remote) pentru identificarea variațiilor câmpului magnetic terestru total (datorate diferențelor de oră și temperatură). Sunt diminuate de asemenea influențele magnetice venite dinspre surse de perturbație poziționate lateral, echipamentul citind doar componenta verticală a câmpului magnetic și astfel identificând foarte clar doar  influența asupra câmpului magnetic terestru a structurilor îngropate în subsol la mică adâncime, poziționându-le prin urmare mai precis în spațiu. Datele magnetometrice achiziționate au fost prelucrate prin aplicarea unor algoritmi specifici, au fost georeferențiate și integrate în sistem GIS, propunându-se în final un set de interpretări și recomandări cu relevanță arheologică.

Obiectivele cercetării

1.         Aprecierea răspunsului magnetic al sitului

2.         Identificarea limitei așezării

3.         Validarea ipotezei existenței unei zone caracterizate prin aglomerări structurale

4.         Identificarea și caracterizarea principalelor structuri (complexe arheologice)

5.         Diferențierea zonelor din interiorul așezării, în funcție de intensitatea locuirii și tipologia complexelor

6.         Stabilirea unei strategii optime de continuare a cercetărilor geofizice

7.         Identificarea zonelor cheie în care cercetările trebuie să continue prin săpătură arheologică

Observând că rezultatele din anii precedenți au oferit date extrem de importante pentru înțelegerea fazelor evolutive ale sitului, dar și identificare unor noi complexe necunoscute anterior, s-a hotărât schimbarea strategiei de lucru. Pe de-o parte au fost continuate prospecțiile la o rezoluție medie a zonelor total necunoscute, iar în același timp s-a trecut la cercetarea prin metode complementare a zonelor de extrem interes relevate de cercetarea anterioară. Astfel au fost deschise noi zone de cercetare în preajma amfiteatrului care în prezent este supus unor lucrări de conservare.

Cu această ocazie s-a demonstrat că acea zonă a fost slab locuită, ne-existând clădiri importante. Cu excepția unei singure clădiri a cărei funcționalitate nu am putut-o stabili în lipsa cercetărilor arheologice, nu au fost identificate structuri constructive.

 

 

 

            În același timp, în zona centrală a castrului, în partea sa vestică, au fost continuate cercetările non-invazile la complexul de clădiri identificat drept praetorium. Aici, au fost executate lucrări magnetometrice urmate de metode electrometrice de inducție și profile de tomografie a rezistivității electrice, toate aceste metode fiind complementare.

Dacă magnetometria datorită rocilor vulcanice din zonă a oferit rezultate spectaculoase, electrometria de inducție s-a dovedit a fi o metodă cu rezultate și mai clare după cum se poate observa în imaginea de mai sus. Cu toate acestea, era nevoie și de informații referitoare la adâncimea structurilor constructive, respectiv ziduri, pentru a avea o imagine completă asupra complexului, dar mai ales pentru a putea imagina o strategie cât mai eficientă de cercetare a sa. Răspunsul la această întrebare l-au furnizat cercetările de tomografie de rezistivitate electrică, începute în 2013 și continuate în 2014. Din nefericire, această metodă este metodă foarte costisitoare din punctul de vedere al timpului alocat, ceea ce face ca viteza cu care avansează cercetarea să fie extrem de redusă.

            Am reușit totuși să demarăm acest tip de cercetare prin efectuarea mai multor profile în zonele de interes major, iar apoi prin întețirea lor din metru în metru pe toată suprafața clădirii în ideea de a putea genera un plan 3D al construcției pe care ulterior să îl putem „tăia” la diferite adâncimi. Ideea unei astfel de cercetări este aceea de a urmări faze diferite de construcție a complexului studiat.

            Și de această dată rezultatele au fost extrem de promițătoare în sensul în care au arătat faptul că acest complex este extrem de bine păstrat și deci se pretează unor cercetări arheologice care evident ar trebui urmate de restaurarea și punerea lor în valoare ca parte a patrimoniului național și regional.

            Au putut fi astfel stabilite și realizate planuri ale construcției la diferite adâncimi cu impact atât la nivel interpretativa al funcționalității, dar mai ales pentru ilustrarea gradului de conservare extrem de ridicat al clădirii.

            Pe baza acestor informații, dar și a celor provenind din cele câteva săpături arheologice desfășutare în această parte a castrului de-a lungul anilor 1980, s-a putut recompune un plan al.

            Extrem de important a fost și rezultatul prospecțiilor la nivelul general al castrului mare de la Porolissum. Conform noilor prospecții a putut fi întocmit un nou plan general al acestui sit, care este sensibil diferit de cele anterior propuse. După cum se poate fine observa atât poziționarea, cât mai ales forma și numărul noilor complexe identificate este suficient de ridicat încât să fie nevoie de o nouă interpretare a castrului din punct de vedere topografic și cronologic. Cu alte cuvinte se dorește demararea unor serii de cercetări arheologice „chirurgicale” în punctele cheie ale sitului care să poată rezolva chestiuni de cronologie sau funcționalitate a acestuia.

            Comparația acestor două planuri indică extrem de bine și de sugestiv diferențele și progresele care s-au efectuat la nivelul sitului de când a început implementarea, cu succes a putea spune a proiectului de cercetare PoroLIMES.

            În același timp, anul acesta s-a avut în vedere rezolvarea unei probleme ivite ca urmare a activităților din anul precedent, respectiv determinarea naturii anomaliilor descoperite în zona orașului roman, care părea să alcătuiască o demarcare a acestuia.

            În acest sens au fost întreprinse cercetări arheologice pentru a elucida problema naturii acestor anomalii, care nu a putut fi soluționată prin mijloace non-distructive, respectiv dacă avem de-a face cu două șanțuri de demarcare a teritoriului orașului, sau cu două ziduri. O altă problemă extrem de importantă era și aceea de a stabili cronologia celor două structuri în raport cu o clădire extrem de mare (aprox. 60 x 2m m), cu evident caracter public. În acest sens a fost executată o săpătură de verificare plasată extrem de precis pe baza informațiilor anterioare.

            S-a putut constata că avem de-a face cu două ziduri de incintă din faze diferite de funcționare a orașului, unul dintre ele fiind la un moment dat refolosit pentru construcția clădirii mai sus menționate. Surpriza a venit însă din identificare unui nou zid transversal care este anterior clădirii, precum și celor două delimitări teritoriale. Acest nou zid aparține primei faze de piatră a orașului și a fost datat pe baza descoperirilor arheologice. Cu această ocazie am putut afla și limitele metodelor non-invazive de investigație, iar pentru anul viitor ne propunem o nouă abordare a acestei zone a sitului prin utilizarea unor noi metode geofizice de mai mare adâncime care ar putea stabili traseul și planimetria generală a sitului la o adâncime mai mare care ar corespunde în cazul nostru unei alte etape cronologice ceva mai timpurii. Documentarea structurilor s-a făcut prin metode fotogrammetrice ceea ce a ușurat integrarea datelor într-un mediu GIS.

            Pentru anul viitor echipa își va propune testarea unei noi metode de documentare arheologică de teren care presupune utilizarea unei tablete grafice direct pe teren în vederea realizării desenelor de șantier direct în format digital vectorial.

Interesul și spectaculozitatea zonei de locuire civilă de la Porolissum, ne-a determinat să ne îndreptăm atenția și asupra unei zone a cărei interpretare nu am putut-o realiza în lipsa unor cercetări arheologice. Este vorba despre zona centrală a orașului roman, o zonă care în mod cert era ocupată de clădiri publice extrem de importante. A fost efectuată o nouă prospecție geofizică aici, de data aceasta mult mai detaliată și cu o rezoluție mult îmbunătățită, iar rezultatele au fost extrem de bune și de această dată. S-au folosit de această dată traverse poziționate din metru în metru, rezoluția fiind îmbunătățită astfel la 0,5 m, cu 4 citiri ale gradientului magnetic la fiecare 0,5 m.

Nici de această dată nu au fost neglijate zonele din imediata apropiere a castrului, respectiv zona limes-ului care a fost investigat anterior prin metode LiDAR. Anul acesta această scanare a fost dublată de documentarea fotogrammetrică utilizând platforme de zbor UAV, în ideea de a obține derivate de tip DEM, ortofotoplanuri sau nor de puncte care să poată fi integrate într-o platformă GIS, dar mai ales să constituie baza de analiză pentru alte tipuri de studii cum ar fi cele de identificare a structurilor defensive liniare romane.

 

 

            Aceste zboruri au fost dublate de analiza și prelucrarea mult mai detaliată a datelor furnizate de scanarea LiDAR în vederea surprinderii pe cât mai mult posibil a structurilor arheologice aparținând epocii romane din zona împădurită din imediata apropiere a sitului de la Porolissum. Evident că nici de această dată rezultatele nu s-au lăsat așteptate și o serie de probleme discutate anterior în literatura de specialitate au putut fi rezolvate cu această ocazie așa cum este cazul castrului de pe dealul Citera și al posibilității ca într-o fază anterioară pe același loc să fi existat o așezare din epocă dacică. Această ipoteză s-a demonstrat a fi fost nefondată în primul rând pornind de la date topografice de teren, dar mai ales în lipsa unor materiale clar databile care să provină din contexte închise, iar noua interpretare oferită se referă la existența unui castru de marș roman, din timpul războaielor lui Traian care ulterior și-a schimbat forma ca urmare a pacificării teritoriului provinciei Dacia.

            Munca de analiză numeroaselor date nu s-a oprit însă aici, ci a continuat cu integrarea tuturor acestor date într-un sistem GIS care să facă posibilă manipularea cât mai facilă a cantității imense de informații, dar mai ales să facă posibilă corelarea și analiza integrată a acestora.

Indicatori de rezultat:

În conformitate cu planul de realizare au fost îndeplinite următoarele sarcini: efectuarea prospecțiunilor geofizice; realizarea de hărți tematice în format tipărit, digital și 3D; Scheme cronologice ale structurilor arheologice identificate și Hărți tematice pentru fiecare orizont cronologic definit.

De asemenea, o serie de articole au fost publicate sau au fost predate spre publicare în periodice indexate în bazele de date naționale și internaționale precum și participări la sesiuni științifice naționale sau internaționale după cum urmează:

-          C. H. Opreanu și colab. Jac (Porolissum), în Cronica cercetărilor arheologice din România. Campania 2013, București, 2014, p. 69-70.

-          Monica Gui, Subtextul social al diplomelor militare, în Anuarul școlii doctorale „Istorie. Civilizație. Cultură”, 2014 (sub tipar).

-          C. H. Oprean, V.-A. Lăzărescu, A. Roman, T. Ursu, S. Fărcaș, Perspectives: Remotely Sensing the Buried Past of Present Vegetation, în Proceedings of the International Workshop on Remote Sensing and GIS for Monitoring of Habitat Quality, Viena, p. 108, 978-3-200-03727-4.

-          C. H. Opreanu, Corrigenda Porolissensia (I). Cohors III la Porolissum, în ActaMP, 35, 2013, 177-190.

-          C. H. Opreanu, Frontiera romană din sud-vestul Daciei. Stadiul actual al cunoașterii, în ActaMP, 35, 2013, 191-202.

-          C. H. Opreanu, M. Munteanu, E. Indrea, R. Ciorap, Micro-structural investigation of some artefacts discovered at Porolissum, în Journal of Industrial Design and Engineering Graphics, 9, 2014, 135-138.

-          C. H. Oprean, V.-A. Lăzărescu, A. Roman, T. Ursu, S. Fărcaș, New Light on a Roman Fort based on a LiDAR Survey in the Forested Landscape from Porolissvm, in Ephemeris Napocensis, 2014 (sub tipar).

-          Gui Monica, S. Cociș, Millefiori inlaid hilts, strigil handles, or what? in Ephemeris Napocensis, 2014 (sub tipar).

-          Gui Monica, D. Petruț, H. Trancea, Lighting Roman military barracks. An interdisciplinary approach based on evidence from Dacia, în Arheologia Bulgarica, 2014 (sub tipar).

-          C. H. Opreanu, V.-A. Lăzărescu, D. Ștefan, Recent – Geo-2014, București, 21.11.2014 cu prezentarea Geophysical Surveys in the Roman Fort and City of Porolissum.

-          C. H. Opreanu, I. Vescan - 3rd International Landscape Archaeology Conference, Roma, 17-20.09.2014 cu prezentarea PoroLIMES Project – A recent landscape archaeology approach on the northern frontier of Roman.

-          C. H. Oprean, V.-A. Lăzărescu, A. Roman, T. Ursu, S. Fărcaș - International Symposium: Floristic Patterns at Different Organisation Level, Cluj-Napoca, 16-18.05.2014 cu prezentarea Perspectives: revealing structural vegetation patterns using airborne laser scanning.

-          C. H. Oprean, V.-A. Lăzărescu, A. Roman, T. Ursu, S. Fărcaș - International Symposium: Remote Sensing and GIS for Habitat Quality Monitoring, Viena, 24-26.09.2014 cu prezentarea Perspectives: Remotely Sensing the Buried Past of Present Vegetation.

-          M. Gui - 2nd Imperialism and Identities at the Edges of the Roman World, Petnica, 18-22.09.2014 cu prezentarea Military fashion in the context of regionalization. The case of Roman Dacia.

-          M. Gui - Colocviul național de arheologie Viața cotidiană a soldatului roman în castrele din Dacia, Turda, 17-18.10.2014 cu prezentarea Viață cotidiană și practici sociale în mediul militar din Dacia.

-          C. H. Oprean, V.-A. Lăzărescu - Sesiunea de Comunicări a Institutului de Arheologie “Vasile Pârvan” 2014, București, 19-21.03.2014 cu prezentarea O premieră tehnologică în cercetarea frontierelor romane din România: investigații prin metoda LiDAR  și geofizică la Porolissum în Dacia.

-          C. H. Oprean, V.-A. Lăzărescu - Conferința Internațional㠄Abordări ale peisajelor arheologice. Instrumente, metodologie și studii de caz în domeniul patrimoniului arhitectural și arheologic european”, București, 22-23.10.2014 cu prezentarea Corpus Limitis Imperii Romani. A Research Programme of the Romanian Academy Based on Non-Invasive Field Surveys of the Roman Frontiers of Dacia.


 

            Partenerul 1.1 (Facultatea de Geografie – UBB Cluj-Napoca)

            Etapa III.2.a. – Elaborarea unei baze de date integrate cuprinzând referințe spațiale și diseminarea informațiilor (Partea I)

 

Obiectivul principal al acestei etape a fost acela de a detalia și valorifica elementele identificate în etapele anterioare, de o manieră care să le facă utile în vederea finalizării cercetării:

Această etapă cuprinde 2 activități:

1.                  Elaborarea unei baze de date integrate cuprinzând referințe spațiale

2.                  Diseminarea informațiilor

 

Elaborarea unei baze de date integrate cuprinzând referințe spațiale

Această activitate a avut în vedere 2 subactivități:

  1. Realizarea și validarea unui algoritm de modelare spațială a unui sistem de semnalizare sonoră

-a fost adaptat un algoritm de modelare spațială a transmiterii sunetului (ca mijloc de semnalizare) care să țină cont de toate specificitățile zonei (caracteristicile terenului, a mediului de transmisie și a receptorilor)

  1. Detaliera bazei de date spațiale din etapele anterioare (adăugarea de layere)

-a fost detaliată baza de date în vederea validării algoritmului de modelare spațială și s-a făcut pregătirea pentru integrarea informațiilor de la restul colectivelor în vederea realizării unui produs multimedia;

Diseminarea informațiilor

Pentru diseminarea informațiilor au fost avute în vedere 2 căi principale:

  1. Prezentarea rezultatelor cercetării în cadrul unor conferințe și/sau publicarea acestora în reviste cu impact în fluxul științific național și international

-6 evenimente de mediatizare, dintre care: 2 articole publicate in reviste recunoscute ISI, 1 lucrare publicata in conferinta stiintifica internationala cotate ISI, 3 lucrari publicate in conferinte stiintifice internationale indexate BDI
- dintre acestea menționăm lucrarea prezentată la conferința international Regional Disparities and Regional Development (Vescan Iuliu, Bilasco Stefan, Fodorean Ioan, Rosca Sanda-Maria, Evaluation of Noise Pollution Caused by Traffic Using GIS Modeling, The 6th International Conference Regional Disparities and Regional Development, 2014, P. 43-44), în cadrul căreia a fost prezentat algoritmul de modelare spațială a transmisiei sonore.

2. Elaborarea de materiale cartografice care să fie postate pe site

- au fost realizate machete 3D ale unor zone ridicate în etapele anterioare în vederea integrării acestora pe alte hărți sau a vizualizării de sine statătoare

-au fost realizate hărți de acoperire sonoră pentru fiecare turn de apărare cât și integrat pentru toată zona de studiu.

 

SINTEZĂ:

 

Activitati realizate (participare membri):

1.      Realizare baza de date modelare sonora (Rus I., Vescan I., Petrea D., Fodorean I.)

2.      Realizare algoritm modelare semnalizare sonora (Rus I., Vescan I., Petrea D., Fodorean I.)

3.      Reprezentări ale modelelor 3D (Rus I., Vescan I., Petrea D., Fodorean I.)

4.      Documentare bibilografică și analize în vederea alcătuirii bazelor de date spațiale  (Rus I., Vescan I., Petrea D., Fodorean I.)

 

REZULTATE (LIVRABILE):

1.      Analiza spațială semnalizare sonoră în vederea proiectării bazei de date integrate

2.      Hărți cu acoperire semnalizare sonoră

3.      Produse vizualizare și analiza 3D (format integrabil pe site-Adobe 3D Reader)

 

4.      ACTIVITATEA STIINTIFICA COLECTIV PROIECT ANUL 2014
Articole publicate in reviste recunoscute ISI
1. Pale Luminita, Petrea Rodica, Petrea Danut-Petru, Petrea Rodica, Place Branding as Efficient Management Tool for Local Government, Social_Sciences_Citation, ABACUS-A Journal Of Accounting Finance And Business Studies, TRAS (Transylvanian Review of Administrative Sciences), Special Issue, pp.124-140, 2014, P.124 - 140
2. Petrea Danut-Petru, Bilasco Stefan, Rosca Sanda-Maria, Vescan Iuliu, Fodorean Ioan, The determination of the landslide occurrence probability by GIS spatial analysis of the land morphometric characteristics (case study: The Transylvanian Plateau), Science_Citation_Expanded, Carpathian Journal Of Earth And Environmental Sciences , 9, No. 2 , 2014, P.91 - 102

Lucrari publicate in conferinte stiintifice internationale cotate ISI

1. Rosca Sanda-Maria, Petrea Danut-Petru, Bilasco Stefan, Rus Ioan, Irimus Ioan-Aurel, Fodorean Ioan, Vescan Iuliu, Assessment Of Flood Hazard And Risk Using Gis And Historical Data. Case-Study: The Niraj River Basin (Transylvania Depression, Romania), conferinta ISI, Conferinta Internationala Multidisciplinarity Scientific Geoconference, Informatics, Geoinformatics and Remote Sensing, Conference Proceedings – Photogrametry and Remote Sensing, Cartography and GIS, Volume III, sgem, 978-619-7105-12-4, , 2014, P. 497-504

Lucrari publicate in conferinte stiintifice internationale indexate BDI
1. Rosca Sanda-Maria, Petrea Danut-Petru, Bilasco Stefan, Vescan Iuliu, Fodorean Ioan, Delineation Of Historical Migration Zone – Preliminary Stage In The Risk Assessment Of Lateral Erosion. Case Study: The Niraj River, 2nd International Conference Water resources and Wetlands, Transversal, Editor: Petre Gâstescu, Wlodzimierz Marszelewski and Petre Bretcan, 978-606-605-72-2, -, 2014, P. 20-20
2. Rosca Sanda-Maria, Bilasco Stefan, Petrea Danut-Petru, Fodorean Ioan, Vescan Iuliu, Bankfull Discharge And Stream Power Influence On The Niraj River Morphology, Air and Water components of the Enviroment, 2014, P. 12-12

Lucrari publicate in conferinte stiintifice internationale
1. Vescan Iuliu, Bilasco Stefan, Fodorean Ioan, Rosca Sanda-Maria, Evaluation of Noise Pollution Caused by Traffic Using GIS Modeling, The 6th International Conference Regional Disparities and Regional Development, 2014, P. 43-44
2. Rosca Sanda-Maria, Bilasco Stefan, Pacurar Ioan, Petrea Danut-Petru, Vescan Iuliu, Fodorean Ioan, Soil Loss Estimation Using The Romsem Model. Case Study: The Niraj River Basin (Transylvania Depression, Romania), 13th International Symposium “Prospects for the 3rd Millennium Agriculture”, University of Africultural Sciences and Veterinary Medicine Cluj-Napoca, Editor: Carmen Socaciu, 2014, P. 530-535

Directori proiecte de fonduri structurale
1. Vescan Iuliu, GeoChoice – consiliere si formare de competente practice in vederea integrarii studentilor din domeniul Geografie pe piata muncii, proiect Fonduri structurale, AMPOSDRU, Bani pentru formare profesionala, 2014, 1439051 RON

2. Petrea Danut-Petru, GeoParcurs - consiliere si formare de competente practice in vederea integrarii studentilor din domeniul geografie pe piata muncii, proiect Fonduri structurale , AMPOSDRU, Bani pentru formare profesionala, 2014, 1439051 RON

 


 

            Partenerul 1.2 (Facultatea de Biologie – UBB Cluj-Napoca)

            Etapa III.2.b. – Diseminarea rezultatelor obținute prin publicarea de articole BDI

 

Obiectiv: Continuarea studiului asupra biodiversității faunistice din zona Porolissum (județul Sălaj) din timpul ocupației romane.

Rezumatul fazei de execuție: Prin studii de teren și de laborator, precum și pe baza literaturii de specialitate au fost confirmate specii de animale din timpul ocupației romane din zona Porolissum. Pentru insecte/lepidoptere s-a continuat studiul asupra faunei prezente, iar pe baza resturilor osteologice au fost identificate specii de animale (vertebrate/mamifere) din timpul ocupației romane.

Descrierea tehnică a activităților cuprinse în etapa de execuție: Pentru atingerea obiectivului au fost implicați 2 specialiști: Prof. Dr. László Rákosy (nevertebrate) și Conf. Dr. Ioan Coroiu. Activitățile au constat în studii de teren în zona de desfășurare a proiectului (fig. 1-4), studii de laborator (identificare resturi osteologice). Se confirmă faptul că dintre oasele care au permis identificarea lor, majoritatea aparțin unor specii sălbatice (mistreț, căprioară, cerb, bour/zimbru?) (Gudea, 2009).

 

P1300796.JPG

Fig. 1. Fâneață pe malul drept al Văii Ortelecului la ieșirea din municipiul Zalău (spre Moigrad)

 

P1300817.JPG

Fig. 2. Intrarea principală a Castrului roman Porolissum

 

P1290456.JPG

Fig. 3. Pădure (făgeto-cărpinet) în apropierea localității Brebi

 

DSCN0106.JPG

Fig. 4. Inspectarea unor săpături arheologice în zona Porolissum

 

În condițiile în care structurile principale de vegetație s-au păstrat, într-o proporție mai mică sau mai mare, putem presupune că cel puțin speciile de insecte identificate în anul 2013 (Anexa II Raport 2013) puteau fi întâlnite și în perioada romană.

Oasele colectate în timpul săpăturilor arheologice au fost sortate, curățate și apoi analizate astfel încât a fost posibilă întocmirea listei de animale/mamifere care au interacționat cu locuitorii castrului roman de la Porolissum (lista completă în Anexa I Raport 2013) (Fig. 5-6).

Aportul fiecărei persoane implicate în proiect la realizarea obiectivelor etapei:

Prof. Dr. Laszlo Rakosy – participare la studii în teren și confirmarea listei de specii de fluturi;

Conf. Dr. Ioan Coroiu - participare la studii în teren și confirmarea listei de specii de vertebrate;

 

Rezultate: Confirmarea speciei Sus scrofa ferrus identificată pe baza resturilor osteologice din zona Porolissum (Anexa I)


Anexa I

Specia Sus scrofa ferrus din perioada ocupație romane, confirmată pe baza resturilor osteologice din zona Porolissum

 

012

Fig. 5. Dentiție jugală bunodontă de mistreț

 

01

Fig. 6. Canin din manibulă dreaptă de mistreț (Sus scrofa ferrus), mascul adult

 

Bibliografie:

Gudea A.I. 2009. Soldatul roman în Dacia (106-275 p. Chr.) Studiu de arheozoologie privind creșterea animalelor și regimul alimentar în armata romană. Editura Mega. Cluj-Napoca.

 


 

            Partenerul 2 (Institutul de Cercetări Biologice)

            Etapa III.3. – Reconstituirea activităților umane antice prin prisma studiilor botanice și palinologice

 

III.A.3. Reconstituirea activităților umane antice prin prisma studiilor botanice și palinologice

Obiective generale: Reconstituirea activităților umane antice prin prisma studiilor botanice asupra utilizării plantelor cu uz medicinal și pe baza analizelor palinologice din zona sitului Porolissum

Obiectivele Etapei III.3.

O.A.3.1. Reconstituirea speciilor de plante utilizate în scop medicinal în perimetrul sitului arheologic Porolissum: 100% realizat;

O.A.3.2. Evidențierea impactului antropic pe baza analizelor palinologice efectuate în zona sitului Porolissum: 100% realizat.

Activități

III.A.3.1. Consultarea bibliografiei botanice de specialitate si realizarea unei baze de date cu speciile de plante medicinale citate de-a lungul timpului ca prezente in zona;

II.A.3.2. Evidentierea impactului antropic din spectrele polinice;

Rezumatul etapei de execuție

Au fost efectuate comparații între speciile de plante menționate în studiile botanice anterioare efectuate în regiunea ce cuprinde situl arheologic de la Porolissum și speciile medicinale indicate în lucrările lui Pedanius Dioscorides, medic, farmacolog și botanist grec, chirurg în armata romană, autor al lucrării „De Materia Medica”. De asemenea, au fost consultate și secțiunile referitoare la plante ale monumentalei lucrări "Historia Naturalis" scrisă de Plinius cel Bătrân (23-79 d.C).

S-a realizat, astfel, o bază de date complexă cuprinzând speciile de plante semnalate în regiunea ce cuprinde situl arheologic, cu indicarea menționării acestor specii în cele două lucrări de bază privind utilizările plantelor în tratamente medicale în perioada romană.

Pe baza datelor extrase din literatura de specialitate botanică și palinologică a fost stabilită lista principalilor indicatori antropici care se pot regăsi în diagramele polinice din România, atât taxonii ierboși, cât și cei lemnoși. S-a consultat bibliografia de specialitate, pentru identificarea plantelor care se cultivau la romani, precum și a plantelor care se cultivau în Dacia în timpul ocupării romane, pe baza arhivelor istorice existente.

S-a urmărit identificarea unor astfel de indicatori antropici în diagrame polinice din zona de studiu extinsă, cu accent pe diagrama polinică de la Iaz și pe perioada ocupării romane și s-a analizat semnificația prezenței și dinamicii lor în diagrama polinică analizată.

Descrierea tehnică a activităților

III.A.3.1. Consultarea bibliografiei botanice de specialitate și realizarea unei baze de date cu speciile de plante medicinale citate de-a lungul timpului ca prezente în zonă

Prin consultarea lucrărilor ce cuprind studiile botanice anterioare efectuate în regiunea ce cuprinde situl arheologic de la Porolissum (compilată în cadrul unei faze anterioare) au fost selectate speciile cu potențial medicinal citate ca prezente în zona studiată. Lucrările studiate prezintă rezultatele cercetărilor extensive desfășurate în perioada 1968-1981 privind flora și vegetația din zona Munților Plopiș, Meseș, și a Zalăului.

Speciile medicinale și alimentare găsite în aceste lucrări au fost comparate cu speciile medicinale indicate în lucrările lui Dioscorides (Pedanius Dioscorides, n. cca 40 la Anazarbus, Cicilia, Asia Mică, d. cca 90), medic, farmacolog și botanist grec, chirurg în armata romană. Astfel, acesta a avut numeroase ocazii de a călători de-a lungul și de-a latul Imperiului Roman și de a aduna informații despre substanțe ce pot fi folosite în medicină.

Dioscorides a scris o carte în cinci volume, „De Materia Medica”, precursor al tuturor farmacopeilor moderne și unul din cele mai însemnate atlase botanice din istorie. Importanța acestei cărți mai constă și în înregistrarea unei serii de nume de plante în alte limbi decît greaca și latina: găsim în paginile sale și menționarea unor denumiri de plante medicinale în limba dacă.

De asemenea, au fost consultate și lucrările lui Plinius cel Bătrân (23-79 d.C) "Historia Naturalis". Având în vedere că Porolissum a fost înființat în anul 106 (d.C.) și avea o garnizoană de peste 5000 de soldați, cu siguranță că aveau și un medic sau farmacist care lucra după învățăturile lui Dioscorides. Prin urmare dacă cercetările efectuate de noi în literatura de specialitate (și pe teren, într-o fază viitoare a cercetărilor noastre) dovedesc prezența unor specii de plante medicinale indicate în lucrările lui Dioscorides și Plinius cel Bătrân, este foarte probabil că acestea erau utilizate pentru tratamente medicale în acele vremuri.

Toate informațiile indentificate din diversele surse au fost integrate într-o bază de date în format Excel, în care, prin utilizarea funcțiilor de filtrare pot fi regăsite speciile medicinale citate în literatură. La Rezultate este prezentat un fragment din baza de date creată, pentru exemplificare.

La această activitate au fost implicate un număr de 2 persoane, botaniști.

II.A.3.2. Evidențierea impactului antropic din spectrele polinice

Analizele palinologice servesc nu doar la reconstituirea istoriei vegetației din regiunile studiate, dar și la evidențierea impactului antropic asupra vegetației, în perioadele mai recente ale Holocenului.

Indicatorii antropici din diagramele sporo-polinice se referă la tipurile de polen care reflectă activitatea umană și impactul acesteia asupra vegetației trecute. Din păcate, nu toți indicatorii antropici pot fi urmăriți în analizele palinologice, care uneori se pot executa precis doar la nivel de gen sau de familie și nu la nivel de specie.

Principalii indicatori antropici din diagramele de polen sunt ierburile. În plus, dinamica temporală a anumitor taxoni arboricoli poate furniza dovezi importante cu privire la impactul uman care i-a influențat. Astfel, scăderea valorilor curbelor (%) pentru anumiți taxoni arboricoli în timpul Subborealului, și mai ales în timpul Subatlanticului, poate fi rezultatul incendiilor produse de om în păduri, sau a defrișărilor masive în anumite perioade de timp. Dacă această tendință este urmată de creșterea bruscă a altor tipuri de arbori, se poate concluziona că nu au existat cauze naturale implicate.

Polenul plantelor cultivate este implicit cel mai bun indicator antropic. Înregistrările acestuia în diagramele de polen depinde de specie, datorită diferențelor semnificative în ceea ce privește producția și răspândirea. Pe lângă polenul plantelor cultivate, unele specii spontane produc polen ușor de recunoscut, care poate servi ca indicator antropic. În primele etape ale agriculturii, speciile perene erau frecvente, răspândirea lor fiind favorizată de extinderea perioadelor de necultivare. La interpretarea diagramelor polinice, singurul sprijin este oferit de modelele actuale de apariție a diverselor specii de ierburi, în diverse biotopuri. Foarte sugestiv în acest sens este modelul lui Behre (1981), bazat pe comunități moderne de ierburi în diverse biotopuri (Fig. 1).

Printre indicatorii de mai sus, pătlagina cu frunze înguste (Plantago lanceolata) este probabil cel mai important, fiind strâns legată de activitatea umană. De obicei indică prezența pășunilor, dar joacă, de asemenea, un rol important în recolonizarea terenurilor necultivate, indicând comunitățile umane ruderale și indirect zone arabile. Un alt indicator antropic este Rumex cu diferitele sale specii care prezintă o producție mare de polen. Este semnificativ în diagramele polinice numai atunci când este prezent în cantități mari (%), pentru că prezența sa sporadică poate fi datorată comunităților naturale. Prezența polenului de măcriș (Rumex acetosa) în diagrame indică pășuni, sau pajiști umede, bogate în nutrienți minerali, sau comunități ruderale. Măcrișul iepuresc (Rumex acetosella) indică un biotop deschis afectat, așa cum se observă pe zonele arabile, pârloage, dar și în păduri recent defrișate.

Taxonii din familia Chenopodiaceae, precum și pelinul (Artemisia) și urzica (Urtica) sunt specii nitrofile, asociate zonelor bogate în azot în interiorul și în jurul așezămintelor umane, dar și în zonele cultivate bogate în azot. Printre cei mai frecvenți indicatori antropici pot fi menționați și albăstrița (Centaurea cyanus) și Scleranthus anuus pe terenuri arabile, respectiv Plantago major, iarba neagră (Calluna vulgaris), precum și familiile Poaceae și Ranunculaceae pe pășuni.

Legat de prezența acestor indicatori antropici la romani, Plinius cel Bătrân a scris pe larg despre agricultură în « Naturalis Historia » (vol. XII – XIX), inclusiv despre istoria naturală a cerealelor (vol.XVIII). Unele plante cultivate în fermele romane au fost anghinarea, muștarul, coriandrul, Eruca sativa, arpagicul, prazul, țelina, busuiocul, păstârnacul, menta, cimbrul, sfecla, macul, mărarul, sparanghelul, ridichile, castraveții, tărtăcuța, feniculul, caperele, ceapa, șofranul, patrunjelul, maghiranul, varza, salata verde, chimenul, usturoiul, smochinele, strugurii, caisele, prunele, dudele și piersicile (Henderson, 2004).

Romanii cunoșteau și cultivau aproape toate cerealele cultivate și astăzi, mai puțin cele provenite din Lumea Nouă (Aurelian, 1904). Dintre toate, grâul era cel mai cultivat, cu două specii principale, grâul (triticum) și alacul (far sau adoreum), și cu mai multe varietăți, așa cum arată Columella (Aurelian, 1904). Cu importanță mai redusă erau cultivate și secara, orzul, meiul, dar nu și ovazul, considerat pe vremea aceea o plantă dăunătoare.

Agricultura romană cunoștea și cultiva numeroase plante leguminoase, fără a avea însă importanța pe care o au astăzi. Dintre legumele cultivate, descrise de Columella și Plinius cel Bătrân făceau parte lupinul, fasolea, mazărea, bobul, lintea, susanul, năutul și mazărea sălbatică (Aurelian, 1904). In plus, agricultorii romani cultivau și plante de nutreț, precum visdeiul (Medicago sativa), măzărichea, citisul (Cytisus sp.) etc. (Aurelian, 1904).

Cercetările despre economia și alimentația în Dacia romană sunt încă destul de puține (Molnár, 2012). Ocupația de bază a dacilor a fost agricultura și creșterea animalelor. Creșterea populației a dus la creșterea terenurilor cultivate, la îmbunătățirea uneltelor și tehnicilor de cultivare. Speciile cultivate în Dacia sunt puțin cunoscute. Dacii cultivau trei tipuri de grâu, orz, secară, fasole, mazăre, linte, usturoi, muștar, mac, naut, plante textile (cum ar fi cânepa). Semințele de plante furajere descoperite în așezări și fortificații arată existența unor furaje pentru animale domestice. Probabil s-au cultivat toate tipurile cunoscute de cereale cunoscute și la romani, legume, pomi fructiferi, plante textile (Molnár, 2012).

Studiile carpologice ale materialului din diferite site-uri dacice au condus la stabilirea principalelor cereale, legume si fructe utilizate (mei, grâu, secară, ovăz, orz, linte, mazăre, năut, fasole, măzăriche, muștar, morcov, usturoi, spanac, măcriș, cânepă, viță de vie, mac, mere, pere, gutui, prune, cireșe, caise, piersici, struguri, alune, ghinde). Pentru perioada romană în Dacia s-au făcut puține studii carpologice. La Tibiscum au fost descoperite trei butoaie de lemn cu semințe carbonizate, de grâu, orz și cânepă (Molnár, 2012).

După cucerirea Daciei de către romani, autoritățile romane s-au angajat într-o colonizare masivă și organizată. Au fost deschise mine noi, iar agricultura, creșterea animalelor, și comerțul au înflorit în provincie. Dacia a început să furnizeze cereale nu numai pentru personalul militar staționat în provincie, dar și pentru restul zonei balcanice.

Despăduririle în perioada romană au avut loc ca urmare a extinderii geografice a Imperiului Roman, cu populația în creștere, o agricultură la scară largă, precum și dezvoltarea economică fără precedent. Materialul de construcție de bază în perioada romană a fost lemnul. Copacii au fost tăiați pentru a se asigura adăpost unor populații în creștere în tot Imperiul Roman. Lemnul a fost o sursă primară de încălzire și a fost utilizat pe scară largă și în industrie. Combustibilul din lemn constituia circa 90% din consumul total, și a fost un factor major în despăduririle din perioada romană. Lemnul era combustibilul esențial în industrii cum ar fi mineritul, metalurgia și realizarea de ceramică (Hughes & Donald, 1994). Cu o populație în continuă creștere, eliberarea terenurilor pentru culturi a fost o cauza principală a defrișărilor inițiale (Williams, 2006). O contribuție majoră la degradarea mediului și o barieră în calea regenerării pădurilor a fost pășunatul animalelor domestice. Animalele au păscut și distrus terenurile improprii pentru cultivare. (Hughes & Donald, 1994).

Defrișările s-au efectuat și pentru a se asigura că pădurile nu vor oferi camuflaj pentru dușmanii Romei. Legiunile romane despădureau zonele în care campau sau mergeau pentru ca adversarii lor să nu-i atace prin surprindere (Chew, 2001). Armata utiliza aceste resurse în construirea unor forturi, cetăți, dar și la fabricarea uneltelor și transportul de provizii acolo unde era nevoie.

Studiile palinologice efectuate pe secvențe de turbă din site-uri românești arată influența perioadei romane asupra istoria vegetației. Modificările în utilizarea terenurilor în perioada romană au fost determinate de cererea crescută de lemn, necesar pentru minerit, construcții, fortificații (Wollmann, 1996), de introducerea de noi culturi, de arboricultură (Juglans regia), precum și de răspândirea agriculturii intensive.

În înregistrările polinice există dovezi ale arderii, activităților pastorale, agriculturii arabile, și mai ales ale defrișării pădurilor pe scară largă, pentru această perioadă de timp. Fagus sylvatica și Abies alba înregistrează cel mai mare declin (Feurdean și Willis 2008, Feurdean et al. 2009, Feurdean et al. 2013). În timpul perioadei romane, alți copaci, cum ar fi Carpinus și Quercus au fost de asemenea afectați de tăieri (Feurdean et al. 2009, Feurdean 2010, Rösch și Fischer 2000, Tanțău et al. 2003, 2006, 2014). Datele polinice documentează astfel formarea unui peisaj mai fragmentat (Feurdean et al. 2013).

Declinul fagului și carpenului în perioada romană a fost, de asemenea, demonstrat de analiza palinologică efectuată în mlaștina de turbă de la Iaz, în Munții Plopiș-Șes, la cca. 40 km distanță aeriană față de Moigrad-Porolissum (Grindean et al. 2014 – sub tipar). Secvența de turbă de la Iaz oferă o înregistrare de înaltă rezoluție a dinamicii forestiere în ultimii 7000 ani în regiunea sub-montană din NW României.

Zonele joase adiacente Munților Plopiș s-au dovedit a fi zonele de contact între culturile umane neolitic și eneolitic timpuriu din Depresiunea Transilvaniei și restul părții de NV a României. Rezultatele arheologice au arătat o locuire aproape continuă a zonei începând cu complexul B Starèevo-Criș III (cca. 7600 - 7300 cal yr BP), urmat de grupul Pișcolt (circa 7300 - 7000 cal yr BP). Principalele ocupații ale grupurilor erau ceramica, agricultura, creșterea animalelor (Băcueț-Crișan, 2008). Primele semne ale prezenței umane în Munții Apuseni însoțite de diagrame polinice datate C14 merg înapoi până către 7000 de ani cal. yr BP (Bodnariuc et al., 2002; Jalut et al., 2003).

Impactul uman în diagramele polinice ale secvențelor din Munții Apuseni este mult mai evident în timpul Holocenului mediu și târziu. Pădurile au fost întotdeauna prezente în peisajul acestor munți. Cu toate acestea, interpretarea evoluției acestor păduri în ultimii 6000 ani trebuie să ia în considerare impactul antropic tot mai mare asupra zonei (Fărcaș et al, 2003a, 2003b; Fărcaș și Tanțău, 2004).

Primele dovezi ale activității umane în secvența de la Iaz (Fig. 2) pot fi corelate cu prima înregistrare de polen de Cerealia la aproximativ 6300 cal. yr BP. Înregistrările arheologice indică migrații începând de la cca. 8000 cal. yr BP, a culturii plantelor neolitice și creșterii animalelor spre Depresiunea Transilvaniei și zonele sale muntoase (Lazarovici, 1993; Mantu, 1998). Terenurile deschise și zonele din apropierea acestor așezări neolitice au fost propice pentru Artemisia, Chenopodiaceae, Centaurea sp. etc. Incepând cu cca. 4500 cal. yr BP spre zilele noastre, Vitis are o apariție notabilă în peisaj în special între 2400 și 1500 cal. yr BP, care coincide cu perioada caldă romană. La Iaz, episoadele de arderi au fost declanșate pe teren deschis, în scopul de a obține suprafețe mai mari pentru pășunat și cultivarea de viță de vie (Vitis) și legume. Colonizarea rapidă a lui Plantago lanceolata și apariția timidă a cerealelor sugerează acest lucru.

Pentru perioada ocupației romane, înafară de afirmarea polinică a viței de vie, menționată înainte, în diagrama polinică de la Iaz se remarcă diminuarea procentajelor la ulm (Ulmus), după o prezență continuă supraunitară în orizonturile anterioare și o scădere ușoară a procentajelor de carpen (Carpinus) și mai pronunțată la fag (Fagus), cărora le corespunde creșterea procentajelor la alun (Corylus) și arin (Alnus), specii care au ocupat nișa lăsată liberă de arborii tăiați. 

La plantele ierboase se observă creșterea curbei polinice a gramineelor (Poaceae), creșterea frecvenței semnalărilor de Apiaceae, ușoare maxime pentru Asteroideae, Rosaceae, Ranunculaceae și Artemisia și reapariția în spectrele polinice a polenului de Cerealia, Cichorioideae, Fabaceae și Cannabis type. În a doua parte a perioadei vizate se constată și reapariția polenului de Chenopodiaceae, Urtica, iar cu procentaje în creștere a celui de Plantago lanceolata. Acești indicatori antropici sugerează atât nitrificarea unor terenuri (Chenopodiaceae, Urtica), cât și abandonarea provizorie a unor terenuri de cultură (Plantago lanceolata).

Prezența indicatorilor antropici în timpul perioadei ocupației romane în zona castrului de la Moigrad-Porolissum a fost evidențiată și în alte diagrame polinice, din Munții Apuseni (Fig. 3-5).

Astfel, în diagrama sporo-polinică de la Călineasa se observă în perioada vizată creșterea curbei polenului de Poaceae, Apiaceae, Fabaceae, Brassicaceae, Artemisia, Chenopodiaceae, Rumex, Plantago etc. (Fig. 3). În diagramele de la Molhașul Mare (Fig. 4-5), un alt sit din Apuseni, se observă pentru perioada respectivă scăderea procentajelor unor taxoni lemnoși, precum bradul (Abies), ulmul (Ulmus) și în special fagul (Fagus), ca reflectare a tăierii acestor arbori în regiune, în paralel cu creșterea procentajelor unor specii ierboase (Poaceaea, Cyperaceae, Ranunculaceae, Brassicaceae, Chenopodiaceae, Sinapis - muștar, Artemisia - pelin, Cannabis type – cânepă/hamei, Urtica - urzică, Plantago - pătlagină, Secale-Cereale – secară și alte cereale), pe considerentele discutate anterior în text.

La această activitate au fost implicate un număr de 2 persoane, palinologi.

 

Rezultatele etapei

a.    Bază de date a plantelor medicinale menționate ca atare în literatura antic㠖 100%

Exemplu

 

b.   Diagrame palinologice cu valoare de indicatori ai impactului uman asupra zonei – 100%

Fig. 1. Indicatori antropici prezenți în diagrame polinice (după Behre 1981, modificat)

(taxonii prezenți în diagrama polinică de la Iaz apar subliniați cu roșu)

 

Fig. 2. Manifestarea impactului antropic în zona studiată (mlaștina de la Băile Iaz). Legenda: gri deschis - perioada Imperiului Roman; gri închis - perioda ocupației romane în Dacia

 

Fig. 3. Manifestarea impactului antropic în diagrama NAP (plante ierboase) din mlaștina de la Călineasa (după Feurdean et al. 2009, modificat). Legenda: gri deschis - perioada Imperiului Roman; gri închis - perioda ocupației romane în Dacia

Fig. 4. Manifestarea impactului antropic în diagrama AP (arbori și arbuști) din mlaștina de la Molhașul Mare (după Feurdean & Willis 2008, modificat). Legenda: gri deschis - perioada Imperiului Roman; gri închis - perioda ocupației romane în Dacia

Fig. 5. Manifestarea impactului antropic în diagrama NAP (plante ierboase) din mlaștina de la Molhașul Mare (după Feurdean & Willis 2008, modificat). Legenda: gri deschis - perioada Imperiului Roman; gri închis - perioda ocupației romane în Dacia

 

Diseminarea rezultatelor

A. Articole publicate/acceptate spre publicare reviste indexate baze de date internaționale

  1. Grindean, R., Tanțău, I., Fărcaș, S., Panait, A.: Mid- to late-Holocene vegetation shifts in the NW Transylvanian lowlands (Romania), Studia UBB, Geologia, 2014. MS #1281.
  2. Articolul din Ephemeris

B. Articole publicate în volume (proceedings) internaționale, indexate

  1. Roman, A., Ursu, T., Fărcaș, S., Lăzărescu, V.A., Opreanu, C. H., 2014, Perspectives: Remotely Sensing the Buried Past of Present Vegetation, În: N. Pfeifer, A. Zlinszky (eds.), Proceedings of the International Workshop on Remote Sensing and GIS for Monitoring of Habitat Quality, Viena, 108-112 (ISBN 978-3-200-03727-4).

C. Manifestări științifice internaționale

  1. Roman, A., Ursu, T., Fărcaș, S., Lăzărescu, V.A., Opreanu, C.H., 2014, Perspectives: revealing structural vegetation patterns using airborne laser scanning, International Symposium: Floristic Patterns at Different Organisation Level, Cluj-Napoca, 16-18th May 2014.
  2. Roman, A., Ursu, T., Fărcaș, S., Lăzărescu, V.A., Opreanu, C. H., 2014, Perspectives: Remotely Sensing the Buried Past of Present Vegetation, International Symposium: Remote Sensing and GIS for Habitat Quality Monitoring, Austria: Viena, 24-26th September 2014.

D. Manifestări științifice naționale

  1. Tanțău, I., Feurdean, A., Fărcaș, S., Geantă, A., Grindean, R., Diaconu, A., Panait, A., Cosma, A., Paleomedii cuaternare - de la analize palinologice la studii multidisciplinare Zilele Academice Clujene, Cluj-Napoca, iunie 2014.
  2. Grindean, R., Panait, A., Tanțău, I., Fărcaș S., 2014, Evidențierea impactului antropic holocen în nord-vestul României prin metode multidisciplinare. Simpozionul IP Voitesti, Fac. de Biologie-Geologie UBB, Depart. de Geologie, 5 decembrie 2014.

 

Bibliografie

Aurelian, P.S., 1904, Plantele cereale și leguminoase la romani. Analele Acad. Rom., București, Ser. II, XXVI, 10: 185-212.

Băcueț-Crișan, S., 2008, Neolithic and Early Eneolithic from the Șimleu Depression, Brukenthal National Museum, Alba Iulia, 340 p.

Behre, K.-E. , 1981, The interpretation of anthropogenic indicators in pollen diagrams, Pollen et spores, 22, 2: 225-245.

Beldie Al., 1953, Plantele lemnoase din RPR, Ed. Agro-Silvică de Stat, București.

Beldie Al., 1979, Flora României-determinator ilustrat al plantelor vasculare, Ed. Acad., București.

Bodnariuc, A., Bouchette, A., Dedoubat, J.J., Otto, T., Fontugne, G.J., 2002, Holocene vegetational history of the Apuseni Mountains, central Romania, Quaternary Science Reviews, 21: 1465–1488.

Chew, S., 2001, World Ecological Degradation, Walnut Creek, AltaMira, 92 p.

Ciocârlan V., 2009, Flora ilustrată a României - Pteridophyta et Spermatophyta, Ed. Ceres, București.

Coldea G., Negrean G., Sârbu I., Sârbu A. (2001), Ghid pentru Identificarea și Inventarierea Pajiștilor Seminaturale din România, Editura Alo, București, București.

Cristea V., Gafta G., Pedrotti F. (2004), Fitosociologie, Edit. Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca.

Fărcaș, S., Lupșa, V., Tanțău, I., Bodnariuc, A., 2003a, The observation of the anthropization process in pollen diagrams from the Apuseni Mountains. In: Petrescu, I., (ed.), Environment & Progress, Cluj-Napoca, 231–236.

Fărcaș, S., Tanțău, I., Bodnariuc, A., 2003b, The holocene human presence in Romanian Carpathians, revealed by the palynological analysis. In: Benedek, J., Schulz, E., (eds.), “Sammelband Rumänien Ungarn, Würzburger Geographische Manuskripte”, Würzburg, 63: 113-130.

Fărcaș, S., Tanțău, I., 2004, The human presence in pollen diagrams from Romanian Carpathians, Anthaeus, Budapest, 27: 227-234.

Feurdean, A., 2010, Forest conservation in a changing world: natural or cultural? Example from the Western Carpathians forests, Romania, Studia Universitatis Babes-Bolyai, Geologia, 55: 45-48.

Feurdean, A., Parr, C.L., Tanțău, I., Fărcaș, S., Marinova, E., Perșoiu, I., 2013, Biodiversity variability across elevations in the Carpathians: parallel change with landscape openness and land use, The Holocene, 23 (6): 869-881.

Feurdean, A., Willis, K.J., 2008, The usefulness of a long-term perspective in assessing current forest conservation management in the Apuseni Natural Park, Romania, Forest Ecology and Management, 256: 421-430.

Feurdean, A., Willis, K.J., Astalos, C., 2009, Legacy of the past land use changes and management on the ‘natural’ upland forests composition in the Apuseni Natural Park, Romania, The Holocene, 19: 967-981.

Grindean, R., Tanțău, I., Fărcaș, S., Panait, A., 2014, Mid- to late-Holocene vegetation shifts in the NW Transylvanian lowlands (Romania), Studia UBB, Geologia, in press.

Henderson, J., 2004, Roman Book of Gardening, London, Routledge, p. 40–65.

Hughes, J.D., 1994, Pan's Travail, Maryland, Johns Hopkins Ed., 192 p.

Iversen, J., 1973, The Development of Denmark’s Nature since the Last Glacial, In: Geology of Denmark III, Kopenhagen, 126 p.

Jalut, G., Bodnariuc, A., Bouchette, A., Dedoubat, J.J., Otto, T., Fontugne, M., 2003, Holocene vegetation and human impact in the Apuseni Mountains, Central Romania. In: S. Tonkov (ed.), Aspects of Palynology and Palaeoecology, Pensoft Publ., 137-170.

Lazarovici, G., 1993, Les Carpates Méridionales et la Transylvanie. In: Kozlowski, J., Van Berg, P.L. (eds.), Atlas du Néolithique européen. L’Europe orientale. Etudes et Recherches Archéologiques de l’Université de Liège, Marcel Ottepublisher, Liège, 243–284.

Mantu, C.M., 1998, The Absolute Chronology of the Romanian Neolithic and Aneolitic/Chalcolitic Periods. The State of Research. Mémoires de la Société Préhistorique Française, XXVI, Suppl. 1999 Revue d’Archéométrie, Actes du colloque ‘‘C14– Archéologie’’, 6 avril 1998, 225–231.

Molnár, M.-L., 2012, Alimentația în Dacia romană, Teză de doctorat, Universitatea Babeș–Bolyai, Cluj-Napoca.

Prodan I., 1930, Centaureele României (Centaureae Romaniae), Ed. Inst. de Arte Grafice „Ardealul”, Cluj.

Prodan I., 1931, Achilleele României, Ed. „Cartea Românească”, Cluj.

Prodan I., 1932, Trandafirii spontani și cultivați cunoscuți până în prezent în România, Bul. Acad. Șt. Agron., Cluj, 3, 1: 333-477.

Prodan I., 1939, Flora pentru determinarea și descrierea plantelor ce cresc în România, vol. I-II, Ed. Cartea Românească, Cluj-Napoca.

Resmeriță I.,Buia. I., Boșcaiu N., Csûrös Șt, 1973, Monografia trifoiului din România, Ed. Acad., București.

Rösch, M., Fischer, E., 2000, A radiocarbon dated Holocene pollen profile from the Banat Mountains (southwestern Carpathians, Romania). Flora, 195: 277–286.

Tanțău, I., Reille, M., de Beaulieu, J.L., Fărcaș, S., Goslar, T., Paterne, M., 2003, Vegetation history in the Eastern Romanian Carpathes: pollen analysis of two sequences from the Mohoș crater, Vegetation History and Archaeobotany, 12: 113-125.

Tanțău, I., Reille, M., de Beaulieu, J.-L., Fărcaș, S., 2006, Late Glacial and Holocene vegetation history in the southern part of Transylvania (Romania): pollen analysis of two sequences from Avrig, Journal of Quaternary Science, 21, 1: 49-61.

Tanțău, I., Feurdean, A., de Beaulieu, J.-L., Reille, M., Fărcaș, S., 2014, Vegetation sensitivity to climate changes and human impact in the Harghita Mountains (Eastern Romanian Carpathians) over the past 15,000 years, Journal of Quaternary Science, 29, 2: 141–152.

Welten, M., 1967, Bemerkungen zur paläeobotanischen Untersuchung von vorgeschlichtichen Feuchtbodenwohnplätzen und Ergänzungen zur pollenanalytischen Untersuchung von Burgäschisee-Süd. Acta Bernensia, 2: 9-20.

Williams, M., 2006, Deforesting the Earth: From Pre-History to Global Crisis. An Abridgement, University of Chicago, 63 p.

Wollmann, V., 1996, Mineritul metalifer, extragerea sării și carierele de piatră în Dacia Romană, Cluj-Napoca, Bibliotheca Musei Napocensis.

*** 1952-1976, Flora R.S.R., 1-13., Ed. Acad., București.       

*** 1964-1980, Flora Europaea, 1-5, Ed. Cambridge University Press, Cambridge.

http://rbg-web2.rbge.org.uk/FE/fe.html

http://www.perseus.tufts.edu/cgi-bin/ptext?lookup=Plin.+Nat.+toc

 

Indicatori de proces si de rezultat

Denumirea indicatorilor                                                                                              UM/an

Indicatori de proces

Numarul  de  proiecte  realizate  în  parteneriat international

No.

Mobilitati interne

0,25 x 2

 Mobilitati internationale

Luna x om

Valoarea investitiilor în echipamente pentru proiecte

Mii lei

Numarul de întreprinderi participante

No.

Numarul de IMM participante

No.

Indicatori de rezultat

Numarul de articole publicate sau acceptate spre publicare în fluxul stiintific principal international

1 + 1

Number of  articles published in journals indexed AHCI or ERIH Category A or B (appliesto the Humanities only)

No.

Number  of  chapters  published  in collective  editions,  in  major foreign languages, at prestigious foreign publishing houses (applies only to Social Sciences and Humanities)

No.

Number of  books  authored  in  major foreign languages at prestigious foreign publishing houses (applies only to Social Sciences and Humanities)

No.

Number  of  books  edited  in  major  foreign  languages at prestigious foreign publishing houses (applies only to Social Sciences and Humanities)

No.

Factorul  de  impact  relativ  cumulat   al  publicatiilor  publicate sau acceptate spre publicare

-

Numarul de citari normalizat la domeniu al publicatiilor

No.

Numarul de cereri de brevetede invenție inregistrate (registered patent application), în urma proiectelor, din care:

No.

- naționale   (în   România   sau    în   altă țară);

No.

La nivelul unei organizații internaționale (EPO/   PCT/  EAPO/ ARIPO/ etc.)*

No.

Numarul de brevetede invențieacordat (granted patent), în urma proiectelor, din care:

No.

-   naționale   (în   România  sau   în   altă țară);

No.

La nivelul  unei organizații  internaționale (EPO/  PCT/  EAPO/ ARIPO/ etc.)*

No.

Veniturile rezultate din exploatarea brevetelor și a altor titluri de proprietate intelectuala

Mii lei

Veniturile rezultate în urma exploatarii produselor,  serviciilor și   tehnologiilor dezvoltate

Mii lei

Ponderea contributiei financiare private la proiecte

%

Valoarea contributiei financiare private la proiecte

Mii lei

Nota:

La  completarea  acestor  indicatori  se  va  tine  seama  de  domeniul  de  cercetare  si  de  obiectivele  proiectului.   Acesti indicatori se vor completa acolo unde este cazul.

 

 

 

Director Grant,

Dr. Habil. Coriolan H. Oprean