Concept si obiective
 

        Astazi asistam la o rapida si spectaculoasa evolutie a metodelor de cercetare in arheologie. Nu este doar o chestiune legata de progresul tehnologic care ofera noi si eficiente instrumente, ci chiar de o revolutie a conceptelor a „filosofiei” arheologiei. Arheologia traditionala s-a bazat multa vreme pe o perioada lunga de sapaturi pentru siturile mai importante. Dar comunitatea stiintifica doreste rezultate mai rapide si mai consistente, odata cu trecerea timpului. Pe aceste considerente in ultimii ani au fost folosite tot mai intens cercetarile de tip nedistructiv, folosind fotografii aeriene, prospectii geomagnetice metodele georadarului si rezistivitatii electrice sau tehnologii de ultima generatie bazate pe studiul imaginilor satelitare. Rezultatele oferite de aceste noi metode au fost impresionante. In acelasi timp conceptul de “arheologie a peisajului” a devenit tot mai mult folosit. In incercarile sale de a inregistra resturile materiale ale comunitatilor umane, dar si de a crea un model inteligibil pentru acestea, arheologia s-a confruntat cu tot mai multe intrebari privind peisajul, conditiile naturale, resursele naturale care au influentat viata oamenilor in antichitate. „Arheologia peisajului” a devenit un concept definind analiza globala a unui sit dintr-o anumita zona intr-o perioada bine definita in timp. Acest nou concept a dat nastere la noi metode, la necesitatea de a face apel la alte discipline, oferind dimensiunea multidisciplinara a „arheologiei peisajului”. In timp ce arheologia traditionala dezveleste urmele materiale ale activitatii umane, „arheologia peisajului” aduce date ascunse in mod normal perceptiei noastre. In România preocuparile pentru „arheologia peisajului” au fost limitate si fara rezultate notabile. Am ajuns la elaborarea proiectului de fata nu doar pornind de la aceste premise, ci si pentru ca perioada romana in istoria României reprezinta o epoca cheie. Intelegerea epocii romane va usura evaluarea corecta a proceselor etno-culturale petrecute in epoca migratiilor pe teritoriul fostei Dacii romane. Astazi limes Romanus, ce separa Orbis Romanus de Barbaricum este vazut ca o zona ce unifica diferite tipuri de civilizatie si nu ca o bariera ce separa doua lumi incompatibile.        

                                    

        Zona aleasa pentru cercetare, frontiera nordica este in sine o zona a contactelor intre culturi, popoare, limbi, religii. Investigarea zonei frontierei in nivelele ei adânci este o abordare absolut noua si originala pentru cercetarea frontierelor romane. In acest sector limes-ul urmareste culmile Muntilor Meses, o bariera naturala completata cu castre, burguri si turnuri de veghe ce controlau accesul in provincie. Importanta militara a sectorului Porolissum pentru frontiera nordica a Daciei a fost deja subliniata de cercetatori. Porolissum a fost de asemenea o asezare civila ce a evoluat intr-un oras in secolul III p.Chr. si un punct de vama pentru negustorii ce calatoreau peste frontiera romana. Viata cotidiana in aceasta zona este fascinanta. Cine erau acesti oameni: romani, sau barbari? Cum aratau? Ce limbi se vorbeau? Incercând sa aflam mai multe despre lumea lor am ajuns la ideea cautarii a orice legat de relatia lor cu natura din jur, ce climat exista atunci, ce copaci si plante salbatice cresteau, ce specii de animale salbatice traiau in paduri, ce plante se cultivau si ce animale domestice cresteau, care era baza hranei, cât de folosite erau plantele medicinale in tratarea bolilor.Toate acestea vor fi comparate cu situatia actuala. In acelasi timp vom face masuratori bazate pe tehnici nondistructive pentru a identifica structurile habitatului civil si a lucrarilor romane de aparare situate in zona de contact pozitionata la 5-15 km in fata Porolissum-ului. Sursele scrise antice au inregistrat ca mari miscari de populatie barbara au inceput de la frontiera Dunarii Mijlocii si in regiunile Tisei Superioare, la nord de Dacia romana la inceputul domniei lui Marcus Aurelius. Printre primele populatii barbare care au avansat spre frontiera Daciei au fost burii, probabil o populatie mixta de origine germanica si dacica. Pe la 180 p. Ch. burii infrânti sunt atestati foarte aproape de frontiera nord-vestica a Daciei. Este acelasi sector ce va fi investigat de proiectul nostru, in zona Porolissum. Dupa razboaiele lui Marcus Aurelius cu barbarii situatia lor s-a schimbat profund. Unele grupuri, ca burii s-au asezat mult mai aproape de frontiera ca inainte. Principala consecinta a fost cresterea relatiilor comerciale intre Dacia romana si teritoriile barbare. Ca un important centru de productie si comerial pe frontiera nordica, Porolissum a devenit polul de atractie principal pentru triburile din nord. Incercarile lor permanente de a se aseza mai aproape de granita romana si de acest avanpost a transformat regiunea intr-o zona de interactiune. Aici monedele si marfurile romane ajungeau ca o consecinta directa a comertului de frontiera dedeschis de imparatul Commodus, numit restitutor comerciorum intr-o inscriptie descoperita in cladirea vamii romane de la Porolissum. S-a avansat ipoteza ca baza acestui comert ar fi fost vitele barbare si grâul roman. Dinamica comertului in preajma marilor castre de pe frontiera, cum era si Porolissum, a transformat aceasta zona intr-o “periferie” a economiei romane, estompând separatia politica. In timp, a evoluat un proces de integrare economica si sociala a zonei de contact. Pas cu pas separatia a devenit tranzitie, un mod specific de viata dezvoltându-se pe ambele parti ale frontierei. Aceasta evolutie nu inseamna ca romanii n-au mai avut o politica bine definita fata de barbari. Ideea lor de baza era sa controleze miscarile de populatie din afara limes-ului. De aceea supravegheau principala cale de acces in provincie. In fata castrului de la Porolissum au elaborat un sistem de lucrari defensive, valuri de pamânt si ziduri de piatra de blocau vaile inguste. Nu stim daca existau porti ce permiteau trecerea. Dar astazi tot acest sistem este sub padure facând cercetare arheologica si topografica imposibila. De aceea am decis folosirea tehnologiei de ultima generatie bazata pe imagini satelitare si de cercetare aeriana ca LANDSAT si LiDAR, ceea ce va face sa fie vizibil ceea ce a ramas multa vreme ascuns. Adunând toate aceste date vom avea o imagine total noua a acestui sector al frontierei. Afirmam ca este o initiativa de cercetare inovatoare, depasind total vechile maniere de abordare arheologica din zona.
        Din punct de vedere geografic zona apartine piemontului vestic, reprezentând o fractura de-a lungul vaii Ortelecului. Stratificarea geologica are la suparafata urme ale activitatii vulcanice din care a rezultat dealurile Pomat (505 m)- unde este situat castrul, Citera (500 m), Magura (514 m), Cornistea (493 m), Camnini (470 m). Aceasta regiune uneste Platoul transilvan de Câmpia Pannonica. Foaret importanta penmtru comunicarea in aceasta zona a fost trecatoarea Poarta Mesesana. In termenii coordonatelor geografice zona cercetata este situata pe urmatoarele repere.


        Pornind de la acest cadru general si de la identificarea aspectelor slab documentate am stabilit principalele obiective ale proiectului de cercetare. Ca un prim obiectiv am planificat o baza de date care sa stocheze toate informatiile arheologice si istorice cunoscute in acest moment. Un alt obiectiv a fost efectuarea de masuratori geofizice nedistructive bazate pe modele predictive GIS si analizarea siturilor si structurilor defensive din jurul Porolissum-ului prin imagini satelitare si determinari astronomice. Acest ultim obiectiv este in intregime nou pentru arheologia româneasca iar metodele alese sunt cele mai potrivite pentru obtionerea informatiei dorite. Pentru a tinge obiectivul reconstructiei peisajului antic la Porolissum este necesara si o baza de date generala adunând toate informatiile oferite de parteneri. Obiectivele partenerului I/1-geografi sunt realizartea unei rconstituiri 3D a peisajului si urmelor arheologice vizibile la suprafata si a constitui o baza de date cu referinte spatiale. Ei vor pleca de la hartile existente, ajungând la un model GIS al peisajului actual (relief, modele socio-economice), incercând in final sa reconstituie realitatea antica printr-un tip de deductie feedback. Masuratorile topografice si analiza peisajului natural prin metode geografice specifice sunt esentiale in orice incercare de reconstituire a peisajului istoric. Partenerul 2 are ca obiectiv principal reconstituirea activitatii istorice umane in zona studiata prin identificarea plantelor medicinale folosite, analiza spectrului de polen si a fragmentelor de carbune. Un alt obiectiv al partenerului 2 este elaborarea unei liste a speciilor de plante vasculare si obtinerea de probe palinologice 14C. In palinologie una dintre tendintele internationale ale cercetarii este studiul paleo-biodiversitatii. In Europa model obisnuit al biodiversitatii a ecosistemului padurii este explicat prin doi parametri istorici: a) expansiunea postglaciala, determinata climatic a copacilor din refugiile glaciale, urmând diferite rute de migratie si b) interventia umana. Cresterea interventiei umane asupra ecosistemului natural de-a lungul ultimelor secole a determinat schimbari vizibile in structura sa floristica cauzând rarirea sau disparitia unor specii regionale specifice si cresterea numarului de specii antropogene.

 

STEREO 70

 

 

 

N

E

Latitude

Longitude

1

644381.759

343455.445

47°16'49.00002"N

22°55'44.00002"E

2

616522.983

346799.881

47°01'50.00000"N

22°58'57.00001"E

3

609126.385

365430.204

46°58'04.99999"N

23°13'47.00001"E

4

610889.941

372360.231

46°59'06.99999"N

23°19'12.99998"E

5

640839.843

381851.276

47°15'23.00002"N

23°26'14.00002"E

6

646118.603

374455.187

47°18'09.00001"N

23°20'17.00001"E

7

646025.439

349194.328

47°17'47.00001"N

23°00'14.99999"E

        Studiile palinologice sunt o unealta eficienta in reconstituirea structurii ecosistemului natural in perioade diferite din evolutia sa. Diagrama polenului reflecta reactia la schimbarile climatice si la interventia umana. Principalul scop al studiilor palinologice in cadrul acestui proiect este reconstituirea istoriei vegetatiei, a schimbarilor climatice si impactul interventiei umane in studiul zonei pe parcursul Holocenului si in special in epoca romana. Un obiectiv esential al cercetarii este elaborarea unei cronologii precise a dinamicii vegetatiei prin intermediul datarii cu radiocarbon. Rezultatele obtinute vor fi confruntate cu ansamblul de date palinologice existente in România si in tarile vecine pentru a atinge un nivel inalt de cunostinte generale asupara climatului si dinamicii vegetatiei in România si in Europa.
        Pâna in prezent, in România nu s-au efectuat studii detaliate asupra istoriei vegetatiei si impactul uman in perioada Imperiului Roman. In acest proiect intentionam sa aflam daca prezenta asezarilor romane poate fi relevata prin analize de polen si ce plante pot fi in particular considerate ca indicatori ai prezentei umane in aceasta perioada Pentru a atinge acest deziderat propunem urmatoarele directii:
                a) Reconstituirea istoriei vegetatiei, schimbarile climatice si impactul uman in aria cercetata de-a lungul Holocenului si mai ales in epoca romana.
                b) Identificarea modelelor in datele palinologice care pot fi atribuite influentei umane in epoca romana
                c) Identificarea indicatorilor antropogenetici specifici pentru aceasta perioada in ansamblurile de polen
                d) Stabilirea relatiei intre distanta unei asezari rom,ane fata de punctul esantionului si semnalul antropogen al polenului
                e) Identificarea diferentelor in semnalul antropogen al polenului intre situri cu origini diferite (lacuri mari/mici, sau mlastini)
                f) Stabilirea imaportantei influentei umane pentru migrarea si raspândirea unor copaci in Holocenul târziu.
        Un alt scop este cartarea distributiei geografice a vegetatiei curente care va fi corelata cu vegetatia istorica in perioada asezarilor romane. Analiza comparativa a vegetatiei in diferitele momente de timp va permite asamblarea unei imagini mai complete a sitului Porolissum deoarece vegetatia a influentat direct organizarea si functionarea asezarii si in acelasi timp va fi posibila evaluarea impactului locuitorilor romani asupra vegetatiei.
Vegetatia istorica de la Porolissum este de asemenea importanta ca sursa de medicamente intr-o vreme fara alte alternative. Va fi important de descoperit speciile de plante vasculare folosite de locuitorii romani de la Porolissum pentru tratamentele lor medicale. Atingerea acestui obiectiv va permite reconstituirea stiintifica a practicilor medicale ale acelor zile, stiut fiind faptul ca romanii foloseau extensiv proprietatile vindecatoare ale plantelor. Astazi se cunoaste foarte putin despre practicarea medicinei pe frontiera nordica a Imperiului Roman la Porolissum. De obicei in castre soldatii aveau un medic ce folosea plantele medicinale din zona unde traia.
Noutatea si inovatia adusa acestei parti a proiectului consta in reconstituirea stiintifica a practicilor medicale in zona Porolissum folosind informatiile literare antice corelate cu datele stiintifice si cu vegetatia curenta. Va fi intocmita o baza de date cuprinzând plantele medicinale si folosirea lor la Porolissum.
        Obiectivul partenerului I/2-biologie este identificarea biodiversitatii faunei din zona Porolissum in epoca romana. Resturile osteologice recoltate de catre sapaturile arheologice vor fi determinate stabilind proportia intre animalele salbatice si cele domestice folosite in dieta soldatului roman.
        Estimam rezultate inovative stiintifice constând in identificarea unor structuri de habitat necunoscute in zona de frontiera si stabilirea unui model de habitat. Vom carta pentru prima oara elementele de aparare situate sub padure si le vom corela cu habitatul. Folosind munca partenerilor o imagine complexa asupra zonei va fi posibila, reconstituirea peisajului antic si a vietii cotidiene a zonei romane de frontiera, de la dieta la practicile medicale. Vom intelege mai bine de ce romanii au ales aceasta zona pentru baza lor militara cea mai importanta de pe frontiera nordica si in ce mod au influentat viata comunitatilor antice factorii naturali folosind metode geografice specifice de cercetare, ca masuratori topografice cu statia totala si modele spatiale GIS.
        Situl de la Porolissum a fost mentionat pentru prima data in secolul al XVIII-lea pentru ca cele mai multe piese descoperite in zona sa inceapa a fi adunate si consemnate in mod sistematic odata cu secolul urmator. Primele cercetari arheologice au debutat in secolul al XX-lea fiind desfasurate intre anii 1939-1940, 1943 si 1949. In anul 1958, Academia Româna a reluat cercetarile arheologice in cadrul sitului de la Porolissum pentru ca intre 1977 si 2009 cercetari arheologice sistematice, atât in castrul de pe dealul Pomat dar si in asezarea civila, sa se desfasoare anual. In anul 1990 a fost identificat si orasul roman, amplasat in partea de sud-est a castrului, dar si cimitirul roman. Presupusul forum al orasului a fost cercetat sistematic incepand cu anul 1990 pâna in 2010, dar din nefericire rezultatele acestor campanii nu au fost suficient de relevante pentru acceptarea unanima a interpretarii initiale a functionalitatii acestei zone. Amfiteatrul roman reprezinta o alta structura extrem de importanta a complexului arheologic cercetata si pusa in valoare din punct de vedere stiintific, dar si turistic. Anumite structuri deja cercetate au fost consolidate si chiar restaurate asa cum ar fi poarta principala a castrului, una dintre emblemele sitului in sine. Recent (2009-2011) in cadrul unui proiect comun româno-german a fost cercetata o cisterne destinata aprovizionarii cu apa a castrului, iar din anul 2010 noul director stiintific al sitului Porolissum este Dr. Coriolan H. Opreanu din partea Institutului de Arheologie si Istoria Artei Cluj-Napoca al Academiei Române, care impreuna cu o echipa tânara a demarat un proiect de cercetare ce urmareste clarificarea problemei sistemului de fortificare al castrului si al cladirilor din imediata sa apropiere.
        In perioada 2010-2012 au fost efectuate primele prospectii geofizice in interiorul castrului si al asezarilor civile, dar inca exista si zone care nu au fost cercetate utilizând asemenea tehnici moderne de investigare non-invaziva cum ar fi sistemul defensiv din fata castrului, castrul mic de pe dealul Citera, asezarile barbare din apropierea complexului roman de la Porolissum sau linia avansata de fortificare a provinciei Dacia. Integrate si analizate intr-o maniera unitara, toate aceste structuri pot ajuta la stabilirea unei imagini unitare si mult mai apropiata de realitatile vremii a sitului de la Porolissum dar si a spatiului mai larg in care acesta era integrat.
        In România, numeroasele studii palinologice existente s-au concentrat in principal asupra dinamicii padurilor in perioada Holocenului. Cercetarile de pionierat ale lui Emil Pop in domeniul palinologiei au debutat in prima jumatate a secolului al XX-lea (1928, 1929, 1931, 1932) fiind unele dintre primele in acest domeniu din Europa. Din nefericire tuturor acestor date le lipsesc datarile absolute. Primele datari cu 14C din România pentru sedimentele cuaternare au fost obtinute de acelasi cercetator abia in 1971. Obiectivul majoritatii analizelor palinologice efectuate in România a fost acela de a descifra istoricul vegetatiei si al climei pentru zona muntilor Carpati pe parcursul ultimilor 15000 de ani.
        Primele cercetari moderne in care analizele au abordat si problema datarilor absolute s-au concentrat in doua zone ale Carpatilor, respectiv in muntii Calimani si Retezat, pentru ca alte rezultate semnificative sa fie obtinute si din arealul muntilor Semenic, Apuseni, al Carpatilor Rasariteni sau Depresiunea Transilvaniei. O concluzie extrem de importanta obtinuta la finalul acestor analize a fost ca pentru spatiul României, succesiunea padurilor din perioada Holocenului este relativ uniforma. Cu toate acestea, anumite diferente pot fi perceptibile la nivelul cronologiei expansiunii diferitelor tipuri de paduri in teritoriu.
        Istoria vegetatiei in general se afla intr-o relatie directa cu schimbarile climatice produse de-a lungul timpului, dar incepând cu perioada Atlanticului si de impactul antropic. Palinologii au fost preocupati de aceste relatii doar incepând cu ultimele decenii, fiind interesati in special de impactul uman asupra mediului, cele mai tmpurii semne ale impactului uman asupra mediului inconjurator putând fi sesizate cândva in jurul perioadei 7000 BP.
Impactul comunitatilor preistorice asupra peisajului inconjurator din sud-estul Europei a fost unul extrem de complex si este exprimat intr-o varietate de moduri care include si despaduriri masive, schimbari la nivelul elementelor componente ale padurilor, extinderea zonelor destinate pasunilor dar si a amenajarilor in scop agricol.
        Acest proiect este primul din România care se concentreaza in mod expres si asupra istoriei vegetatiei si a impactului uman intr-o perioada bine definita in timp, respectiv epoca romana, in comparatie cu situatia de moment a realitatilor din zona sitului de la Porolissum.
        In ceea ce priveste importanta plantelor medicinale in viata de zi cu zi a romanilor, este cunoscut faptul ca acestea erau folosite in mod intensiv, in epoca fiind cunoscute numeroase plante cu proprietati curative. Krateuas a fost un terapeut care a elaborat un tratat despre importanta plantelor medicinale inca din secolul I a. Chr.; cu toate ca lucrarile sale s-au pierdut de-a lungul timpului, acestea au constituit o sursa constanta de inspiratie pentru Dioscorides care face referire la ele. In jurul anului 60 p. Chr. medicul militar Pedanius Dioscorides (40-90 p. Chr.) a finalizat lucrarea intitulata De Materia Medica, lucrare ce mentioneaza si descrie aproximativ 600 de plante cu catacter terapeutic impreuna cu indicatii in ceea ce priveste prepararea remediilor dar si a efectelor curative ale acestora. Plinius cel Batrân mentioneaza la rândul sau in lucrarea Naturalis Historia peste 1000 de asemenea plante medicinale utilizate in mod curent la prepararea diverselor remedii utilizate de catre romani.
        Din aceste motive si nu numai, este evident ca romanii aveau cunostintele necesare si foloseau o gama variata de plante medicinale cum ar fi spre exemplu Melissa pentru muscaturile de insecte si sub forma de ceai pentru tratarea starilor de melancolie. De asemenea levantica era recunoscuta pentru proprietatile sale curative si antiseptice. Prima mentiune a utilizarii plantelor de levantica in scopuri terapeutice apare la Dioscorides (77 p. Chr.) in timp ce Plinius cel Batrân vorbeste despre utilizarea sa pentru tratarea durerilor menstruale sau de rinichi, dar si in prepararea uleiurilor aromatice.
        La nivel international putem gasi articole de specialitate care tratând aceasta problematica au elaborat liste amanuntite ale anumitor tipuri de plante terapeutice folosite in perioada romana, dar asemenea informatii lipsesc pentru zona asupra caruia proiectul de fata se concentreaza.
        Date faunistice semnificative pentru zona limitrofa sitului de la Porolissum lipsesc din publicatiile stiintifice chiar si pentru perioada contemporana (liste de specii sau harti ilustrând distributia spatiala a acestora). Expertii Facultatii de Biologie si Geologie din cadrul Universitatii „Babes-Bolyai” Cluj-Napoca vor elabora pentru prima data o lista completa a comunitatilor faunistice actuale si antice din arealul supus studiului. Acestia vor realiza rapoarte cantitative si calitative care puteau fi gasite in perioada romana. O prima tentativa de realizare a unui astle de demers pentru intreaga zona a limes-ului de nord a provinciei Dacia a fost realizat de Al. Gudea (2009), iar in cadrul proiectului de fata echipa de biologi sa continue acest demers si astfel sa ilustreze o realitate cât mai apropiata de realitatile antice.
        Prin insasi complexitatea si interdisciplinaritatea metodelor folosite, proiectul de fata isi propune sa sustina si sa stimuleze cercetarea stiintifica in domeniul arheologic si nu numai din zona studiata. Folosind cele mai recente metode de investigare non-invaziva se asigura pe de-o parte adunarea unei cantitati imense de date altfel necunoscute, dar si protejarea sitului si implicit a patrimoniului cultural, dar si a relatiilor stratigrafice existente, care altfel (printr-o cercetare de teren clasica – sapaturi arheologice) ar fi fost deranjata determinând in ultima instanta distrugerea acestora.
        Datele acumulate pe parcursul proiectului vor deveni baze pentru intelegerea si recunoasterea atât a importantei, cât si a potentialului pe care frontiera romana o are ca parte a patromoniului cultural european. Deoarece sectoarele britanice si germane ale limes-ului roman au devenit deja parte a patrimoniului cultural mondial UNESCO (sectorul pannonic este momentan pe lista de asteptare fiind actualmente evaluat pentru introducerea in cadrul aceleiasi categorii de monument), pornind de la datele acumulate prin intermediul proiectului de fata, speram ca autoritatile culturale abilitate din România sa ia in considerare o asemenea posibilitate si pentru sectorul de limes avut in vedere.

Structura manageriala si proceduri de implementare:


        Structura manageriala a acestui proiect se bazeaza in principal pe relatii bilaterale intre CO al proiectului (CO = Academia Romana, filiala Cluj, reprezentata de Institutul de Arheologie si Istorie a Artei si de Institutul de Astronomie al Academiei Romane, filiala Cluj) si partenerii sai (P1 = Universistatea „Babes-Bolyai” Cluj-Napoca, reprezentata de Facultatea de Biologie si de Facultatea de Geografie si P2 = Institutul de Cercetari Biologice Cluj-Napoca, filiala a Institutului National de Cercetare si Dezvoltare pentru Stiinte Biologice Bucuresti), intre acestea existand o serie de colaborari si relatii de coordonare la nivelul conducerii fiecarui partener implicat.
 

        Structura manageriala propusa a proiectului (ilustrata in shema de mai sus) este compusa in realitate din 4 patru paliere verticale si 5 nivele orizontale, coordonarea acestora revenind unei singure persoane pentru fiecare institutie partenera. Alegerea unei astfel de structuri arborescente cu 2 componente principale, ambele bazate pe coordonare la nivel vertical si cooperare la nivel orizontal intre toti membrii echipelor de cercetare a fost determinata de amplitudinea si complexitatea proiectului. O asemenea abordare interdisciplinara, implicand un numar ridicat de cercetatori, fiecare cu experienta stiintifica in domenii diferite este cruciala pentru reconstituirea peisajului antic si pentru intelegerea motivelor care au determinat un anumit comportament uman pentru zona supusa atentiei. Rezultatul unei astfel de cooperari ne va permite in final sa propunem o imagine de ansamblu a unor realitati de mult apuse si sa oferim o serie de modele interpretative valide in ceea ce priveste viata comunitatilor umane din arealul studiat. Factorii decizionali sunt reprezentati in mod evident de catre responsabilii stiintifici stabiliti pentru fiecare parteneri institutionali. Coordonarea acestora si implicit a echipelor de cercetare este asigurata de catre CO care va impune strategiile generale, va coordona si superviza implementarea si buna desfasurare a intregului proiect. Partenerii se obliga sa asigure implementarea proiectului in cadrul fiecarei institutii de care apartin prin cooperarea pe de-o parte cu ceilalti parteneri si pe de alta parte cu CO. Datorita complexitatii si amplitudinii proiectului de fata, deciziile de natura stiintifica si stabilirea prioritatilor de baza si a sarcinilor principale vor fi realizate la nivelul fiecarei echipe de cercetare dupa ce in prealabil acestea vor fi fost prezentate atat coordonatorilor echipelor partenere si coordonatorului principal (CO) care va aduna toata informatia, coordona si gestiona toate actiunile stiintifice ce vor fi efectuate ca parte a proiectului.         Cea mai eficienta cooperare din punct de vedere stiintific este in mod cert cea care are loc la nivelul 4 vertical al structurii manageriale, unde legaturile stranse intre fiecare obiectiv al unei echipe va genera nu numai o abordare interdisciplinara a task-urilor dar va dezvolta si aptitudinile de organizare si lucru in echipa ale fiecarui membru implicat in proiect. Unul din cele mai importante obiective ale abordarii interdisciplinare (stabilit inca din faza de concept al proiectului) se refera la acumularea de cunostinte din diferite arii stiintifice, astfel permitandu-le membrilor sa identifice noi potentiale subiecte de cercetare si incercarea abordarii lor din diferite perspective. Din acest punct de vedere ne place sa credem ca acest proiect are ca tinta, pe langa cea stiintifica, una didactica, in sensul ca atentia se concentreaza pe ideea ca cercetatorii sa provina din arii diferite, astfel incat fiecare sa contribuie cu propria expertiza in procesul de analiza si intelegere a trecutului.


        Metodologie si plan de lucru asociat


        Planul de lucru este format din 4 etape principale ale proiectului. Datorita amplitudinii proiectului si a numarului mare de echipe de cercetare implicate, am adoptat o impartire diferita a etapelor pornind de la ideea ca obiectivele generale ale proiectului nu pot fi abordate de fiecare echipa in acelasi timp si pe parcursul aceleiasi etape din cauza naturii si metodelor stiintifice specifice fiecarui domeniu si implicit a problemelor ridicate de obiectivul principal. Desi sunt 13 etape stabilite pentru toate echipele, de fapt, pentru a atinge telul principal (recrearea si intelegerea peissajului antic din aria de cercetare) din punct de vedere stiintific, sunt doar 4 principale. Am inceput intregul proiect avand o intrebare in minte si pe parccurs ne-am intrebat daca adresam intrebarea corecta si de asemenea caror tipuri de date ar trebui sa o adresam. Astfel a trebuitsa gasim partenerii adecvati care ne-ar fi putut oferi datele necesare pe care sa le interogam. Citind schema de mai jos folosind aceasta cheie vor rezulta urmatorii pasi:
 

        Etapa cheie a intregului proiect este faza 8 (pentru descrierea fiecarei etazpe vezi tabelul cu lista pasilor); pentru indeplinirea acesteia sunt necesare toate celelalte faze. Pentru a fi posibila gestionarea si strangerea – de catre o singura persoana – a tuturor informatiilor necesare pentru atingerea obiectivelor fazei 8, am avut nevoie de mai multi parteneri specializati in diferite domenii stiintifice. Cand am abordat un subiect bazat pe analiza unui peisaj arheologic era evident faptul ca este necesara implicarea unei echipe de georgrafi; principala lor activitate fiind reprezentata de fazele 2 si 6 care sunt strans legate de faza 5 a IAIA. Aceste 3 faze reprezinta una din cele 2 sub-diviziuni ale proiectulu, a doua reprezentand strangerea informatiilor referitoare la ecosistemul ariei cercetate. Astfel, fazele 3, 4, 7 si 9 sunt absolut cruciale. Numai dupa inserarea tuturor informatiilor cunoscute despre aspectele arheologice si istorice intr-o baza de date in cadrul fazei 1 si dupa ce avem toate datele necesare de la celelalte echipe se poate aborda si interoga intr-o maniera corecta faza 8.
        Fazele sunt aranjate in asa fel incat rezultatele obtinute de fiecare echipa sa fie disponibile si celorlaltor echipe in momentul oportun, incat fiecare echipa sa poata folosi toate datele, in vederea urmatorilor pasi ai analizelor. Practic toate etapele sunt concepute astfel incat oricare echipa sa se poata baza pe rezultatele obtinute e celelalte echipe in fazele anterioare, creandu-se astfel un fel de cercetare de tip piramidal. Avand in vedere structura de plan prezentata mai sus, vorbim despre diferite etape cum ar fi: adunarea de date necesare si incarcarea lor intr-o baza de date, elaborarea unui model teoretic de interogare, analiza si interpretare a datelor si in final diseminarea rezultatelor.
        Programul proiectului trebuie sa fie foarte bine stabilit inca de la inceput pentru ca fiecare echipa sa aiba acces la datele necesare de fiecare pas urmator. Am sumarizat mai jos programul proiectului incercand sa subliniem importanta atat a nevoii de a avea rezultate partiale de importanta cruciala pentru dezvoltarea propiectului prin avansarea cu fiecare obiectiv, cat si a avea timp suficient pentru a termina ceea ce s-a inceput, tinand cont de necesitatea unui echilibru intre obiectivele consumatoare de timp si timpul necesar pentru procesarea datelor preliminare stranse din teren.
        Unul din obiectivele principale ale proiectului se refera la diseminarea rezultatelor obtinute astfel incat sa influenteze atat mediul stiintific cat si pe cel social. Modul de livrare poate fi impartit in doua categorii diferite:
                1. produsul stiintific (participarea la conferinte si publicarea de articole in reviste de specialitate), de mare importanta pentru comunitatea stiintifica atat pentru o mult mai buna intelegere a ariei survolate cat si pentru a genera alte proiecte ulterioare de cercetare care vor avea impact asupra reginuii prin popularizarea ei ca fiind de interes din punct de vedere stiintific.
                2. produse didactice si de popularizare (harti, planuri, prezentari 3D in PowerPoint si filmulete, pliante educationale si ghiduri specializate pentru vizitarea sitului) care vor avea un impact pentru autoritatile locale si comunitate; acestia vor intelege importanta acestei arii, o realitate care speram ca va atrage noi investitii.


Impactul asteptat


        Rezultatele stiintifice asteptate ale proiectului vor avea un impact semnificativ asupra cunoasterii frontierei de nord a Daciei romane. Situl de la Porolissum si aria de frontiera controlata din acest centru militar este unul din cele mai importante din Romania datorita complexitatii sale: nu era doar un castru si o garnizoana de stationare a diverselor trupe, ci un sistem complex compus dintr-un castru mare, orasul, drumuri, cateva fortificatii de dimensiuni reduse, turnuri de observatie, valuri de pamant, ziduri si santuri de aparare care barau vaile din zona, reprezentand un sistem de aparare original adaptat conditiilor topografice din teren. Intreaga arie, in cea mai mare parte acoperita astazi de paduri, a fost cercetata numai empiric pana acum. Proiectul nostru reprezinta prima abordare stiintifica si multi-disciplinara care va incerca sa inregistreze toate caracteristicile cunoscute si necunoscute ale acestui complex arheologic, folosind suport tehnic foarte dezvoltat ale altor discipline si reconstruirea intregului peisaj antic al zonei carein final ne va oferi posibilitatea unei intelegeri mai bune si mai cuprinzatoare a vietii de zi cu zi acomunitatii din zona de frontiera romana. In acelasi timp, zona supusa atentiei este suficient de vasta pentru a investiga si habitatul uman situat in lumea barbara din apropierea frontierei romane.
        Un asemenea demers stiintific aplicat epocii romane, bazat pe conceptul de „arheologia peisajului” si folosind contributiile diferitelor stiinte precum geografie, biologie, zoologie, astronomie dar si a complexelor metode stiintifice precum palinologia, datari cu 14C sau a imaginilor satelitare si a noilor cercetari de tip Airborne Remote Sensing nu a fost propus pana in acest moment in Romnia. In acelasi timp estimam ca rezultatele proiectului vor fi considerate de larg interes nu numai la nivel national ci si pe plan european si international in principal datorita faptului ca ne propunem analizarea unui sector al frontierei romane, acesta din urma reprezentand in esenta o chestiune europeana. Academia Romana, reprezentata de Institutul de Arheologie si Arte Cluj-Napoca este deja partener activ intr-un important proiect international Corpus Limitis Imperii Romani (CLIR) aflat sub inaltul patronaj al Uniunii Academice Internationale. CLIR intentioneaza sa creeze o baza de date comuna a tuturor elementelor frontierei romane. Proiectul de fata va contribui in mod substantial la progresul acestui program pe termen mediu si lung. Pe de alta parte, contactele de moment si intentia de cooperare cu agentia NASA vor stimula in mod evident diseminarea la nivel international a proiectului de fata. Deasemenea, o astfel de initiativa de pionierat va deschide calea catre noi cooperari internationale concretizate in viitoare proiecte.
        In afara valorii stiintifice, proiectul propus se va bucura si de un impact la nivelul socio-economic. Demersul va stimula interesul autoritatilor locale pentru o mai buna intelegere si constientizare a potentialului turistic generat de frontiera romana. Initiativa unui proiect de genul „drumul castrelor” va fi cu mult mai bine planificat si implementat folosind aceste noi rezultate.
        Diseminarea rezultatelor proiectului reprezinta una dintre cele mai intense preocupari ale noastre. Rezultatele partiale vor fi prezentate in cadrul unor conferinte internationale de catre fiecare partener. Toti cei 3 parteneri implicati constientizeaza si aproba importanta publicarii rezultatelor stiintifice in cele mai reprezentative reviste stiintifice de circulatie internationala specifice domeniului de interes al fiecaruia (ISI sau ERIH). Doar in aceasta maniera rezultatele noastre pot fi apreciate drept importante in aceeasi masura comunitatea stiintifica internationala beneficiind de accesul direct la aceste noi informatii. Urmand aceasta cale, este de asteptat ca fiecare partener sa primeasca noi oferte de cooperare stiintifica din partea unor parteneri straini, astfel de parteneriate creand bazele pentru o mai buna intelegere si dezvoltare a experientei stiintifice de grup. Ca rezultat final, o monografie va fi publicata la o editura de prestigiu. Mentionam ca atentia noastra sa intreapta si catre crearea unui website dedicat proiectului, fiind constienti de importanta unui astfel de obiect in diseminarea rezultatelor catre lumea intreaga. Website-ul va contine si baza de date a proiectului, aceasta avand acces limitat pe perioada de derulare a proiectului (fiind accesibila doar membrilor proiectului), nefiind exclusa insa si posibilitatea de a impartasi anumite informatii publicului larg atata timp cat proprietatea intelectuala a rezultatelor fiecarei echipe de cercetare nu va fi alterat.
        Diferite produse create de catre parteneri precum harti geografice sau modele 3D ale terenului, harta a raspandirii plantelor antice sau lista ilustrata a plantelor medicinale folosite in antichitate in zona Porolissum-ului vor fi diseminate in scolile din judetele Salaj si Cluj dar si in Universitatea din Cluj. Vom propune autoritatilor locale din judetul Salaj, dar si Muzeului de Istorie si Arta Zalau sa printeze materiale informative destinate vizitatorilor sitului arheologic de la Porolissum care sa contina si o parte a rezultatelor proiectului de fata.
        Directorul proiectului este preocupat si va gestiona cu strictete problema drepturilor de proprietate intelectuala a rezultatelor comune obtinute. O intelegere scrisa cu privire la aceasta problema va fi inaintata tuturor partenerilor si grupurilor de cercetare, astfel incat fiecare grup sau individ sa fie protejat. Cercetatorii implicati in proiectul de fata sunt incadrati unor echipe de cercetare dupa cum urmeaza: Academia Romana avand in componenta membri din partea Institutului de Arheologie si Istorie a Artei Cluj-Napoca si a Institutului de Astronimie; partenerul 1: Universitatea Babes-Bolyai Clus-Napoca, avand doua echipe de cercetare, respectiv Facultatea de Geografie si Facultatea de Biologie si partenerul 2: Institutul de Cercetari Biologice Cluj-Napoca.